Autori

Prin vară, chiar când au deschis cafeneaua-bistrou, un cetățean ce părea să fie stăpânul stabilimentului m-a dat afară din localul lui. Dacă era chiar patronul, înseamnă că e bărbatul încântătoarei făpturi despre care voi scrie mai jos. Atunci mi-am zis că nu voi mai trece pe la ei, însă curiozitatea a fost mai tare decât orgoliul…

În vreo 8 ore. Cam atât ar lua să-i explici unui nou venit ce ar trebui să știe, lucrurile importante pentru activitatea lui de chelner, fie el și cu totul străin de meserie, ajuns acolo din întâmplare.

Mă gândesc eu așa acum câteva zile, hai să văd ce mai e și pe la Frudisiac, fiindcă sunt la doi pași de biroul meu, deși eram sigur că nu voi găsi ceva diferit. Nici nu ar avea de ce să schimbe, desigur, știu că le merge foarte bine așa cum sunt.

Casa M60 e un nou restaurant (bistrou, mai bine spus) boem al Capitalei, deschis în septembrie 2018 în Bucureștiul vechi al străzilor Icoanei, Leonida, Domnița Ruxandra, Tunari și Dogarilor. O zonă cu farmecul ei amestecat, cu copii țigani care se joacă cu nonșalanță în mijlocul străzii, printre mașini, cu copii nețigani care fac și ei aceleași lucruri, cu case și copaci bătrâni.

Boema necesită o abordare separată, trebuie construit un întreg sistem pentru asta, care nu există în acest moment, se pare, în România. M-am interesat și prin mediul academic, m-am uitat și pe Internet, cred că nu a mai studiat nimeni boema în ultima vreme, din punct de vedere structurat, științific (sociologic, antropologic etc.), așa că va trebui reinventat tot, pornind chiar de la definiție. Să vedem ce va ieși. Oricum, o să ia multe luni de lucru.

Știu Ai Sushi Bar încă de când s-a deschis, e foarte aproape de biroul meu. Acum pot spune că succesul lor e la apogeu, mereu văd oameni acolo, pe tot timpul zilei. Între timp am început un studiu sistematic despre boema, cu toate subculturile ei, în clusiv cea a hipsterilor.

După ce am fost la J’ai Bistrot mi-a venit ideea să fac două secțiuni noi pe Restocracy, și le-am și făcut: Locurile boeme, și Marile terase – ale Bucureștiului, pentru moment, însă și ale altor orașe, când va ajunge Restocracy și acolo.

Știința fabricării boemei de larg consum s-a perfecționat destul de mult în ultimii doi ani, așa că aceste „localuri boeme” ies acum pe bandă rulantă, multe dintre ele suspect de asemănătoare între ele. Nu m-ar mira deloc să aflu că sunt proiectate cam de aceiași oameni, foarte deștepți în ale marketingului, într-adevăr.

Boema, așa cum a apărut și cum a fost definită ea prin anii 1830, a murit definitiv în anii 80 ai următorului secol. A murit ca oamenii, adică fără vreo șansă de a mai fi readusa vreodată la viață, așa cum se mai întâmplă cu diverse lucruri, fenomene sau mișcări sociale. Ultima zvâcnire a avut-o prin anii 60, când s-a crezut că poate fi menținută în viață, și a avut chiar un reviriment, însă criza din anii 80 i-a dat lovitura de grație, după 150 de ani de viață tumultuoasă.

Alt Shift a fost (și presupun că încă este) restaurantul celor care au făcut restaurantul Shift în Piața Lahovari, cel care a luat locul lui Esperanto, când a plecat Dan Chi;u de acolo.