Autori

A auzit multă lume despre KAIAMO, a fost cel mai mediatizat restaurant din ultima vreme, cu mult timp înainte de a se fi deschis.

Veranda Casa Frumoasă e un mic restaurant deschis de mai mulți ani pe Clopotarii Vechi, chiar în spatele bulevardului Lascar Catargiu. E o verandă în spatele unei case foarte frumoase Art Deco de pe marele bulevard, cu ieșire în altă strada – și de aici i se trage și numele „Veranda Casa Frumoasă”. În casa din față (foto) e un magazin cu haine bărbătești scumpe, cred că tot așa se numește și magazinul, Casa Frumoasă”.

Dancing Lobster e deschis în toamna lui 2016 în fostul Parc Studențesc de pe malul Lacului Tei, unde acum e Pascariu Sports & Spa. Nu e pe malul lacului, e chiar la intrarea dinspre Barbu Văcărescu, vizavi de Il Calcio și lângă Chez Toni.

The Artist s-a redeschis după ce au părăsit spațiul minuscul din Centrul Istoric, unde au apărut pentru prima dată în urmă cu mai mulți ani. Probabil că le-a mers bine, pentru că acum par să fi trecut în extrema cealaltă, au luat o casă boiereasca mare pe Calea Victoriei, aproape de Piața Victoriei, între Strada Frumoasă și Sevastopol.

Toate restaurantele de la Radisson Blu sunt ale lor, ale hotelului, adică, nu sunt spații închiriate altora. Ginger e cel mai nou restaurant de la ei, deschis în ultimele zile ale lui octombrie 2017 într-un spațiu de la parter care stătea nefolosit de ceva vreme, de când cu legea antifumat. Acolo, vizavi de restaurantul Prime, chiar pe partea care dă spre curtea interioară, aveau un fel de pavilion pentru fumători, care nu mai avea obiect de când fumătorii au fost alungați din locurile în care oricum nu aveau ce căuta.

Yuki e un restaurant cu mâncare mai puțin europenizată, așa cum e la majoritatea celorlalte restaurante japoneze din București, mai ales la cele cu sushi. La început nici nu au avut sushi la Yuki, adică acum vreo doi ani, însă ultima dată când am fost acolo parcă aveau și așa ceva în meniu. Însă trebuie să mai verific o dată, nu bag mâna în foc că așa este.

Am revenit de mai multe ori la micul restaurant Le Vivier din apropierea Pieței Dorobanților, și am notat și ce mi-au spus niște prieteni apropiați, mult mai umblați și mai cunoscători decât mine în tot ce înseamnă fructe de mare, atât proaspete, cât și gătite. Concluzia unanimă de până acum este că la Le Vivier poți găsi cele mai bune fructe de mare proaspete și crude din București. Se pare că și Isoletta le ia din același loc, așa că aceste două restaurante sunt referință în materie de fructe de mare din oraș.

Tocmai scriam că restarantele mari și-au început ofensiva și spre părțile ocolite până acum ale Bucureștiului, în cartiere în care astfel de investiții erau socotite riscante, aproape de neconceput. Acum tocmai am aflat că Gabriel Faflei și-a trimis banii în îndepărtatul bulevard Gheorghe Ionescu Sisești și a deschis acolo o mare berărie de câteva săptămâni. Așa că m-am grăbit să ajung.

Lumea merge la food-court într-o mult mai mare măsură pentru atmosferă decât pentru mâncarea restaurantelor de acolo. Așa e în București, și presupun că și în lume e la fel. Prin urmare, restaurantele grupate nu numai că nu-și canibalizează businessul, ci dimpotrivă. Și cei care investesc în așa ceva sunt deștepti și vizionari. Ultimele două food-courts bine făcute deschise recent, Carnivale Food Market și Agora Floreasca, ar trebui să fie o sursă permanentă de reflecție pentru cei din HoReCa, și nu numai pentru ei.

Corto Maltese a fost un restaurant îndelung așteptat. Nu el anume, ca restaurant sau concept, pentru că foarte puțini știau ce fel de restaurant va fi acolo, ci cei din cartier sperau să se redeschidă un restaurant bun, fiindcă nu sunt prea multe în bogatul cartier. Restaurantul se numește Corto Maltese, după numele unui capitan de vas care a trăit la începutul secolului trecut, fiul unui marinar englez și al unei italience, țigancă vrăjitoare și prostituată.