Opinii

Vom fi într-o oarecare suferință, dar va fi capătul tunelului, spune, cu tentă stoică, președintele Nicușor Dan. Dar, statul român e hedonist, după modelul politicianului român neaoș al ultimilor trei decenii și jumătate, care tot de atâta timp bagă vastul (cuvânt din limba romă care înseamnă mână) în electorat, ca să ajungă la banul “liber” de contract. Explic.

Seria de păpuși LA-BUBU (BauBau sau Chucky din alte epoci) unește suveraniștii-anti-UE de la AUR-SOS-POT cu suveraniștii mascați ai PSD-ului, dar și cu PNL-iștii ce nu au trecut pe la cursuri de economie in viața lor și care comandă cvasi-analize unor QUANȚI - “tocilari” pe cifre ce nu înțeleg substanța economică a acestora.

În noaptea de 10 septembrie, câteva zeci de drone rusești au pătruns pe teritoriul Poloniei, unele dintre ele fiind doborâte, după ce avioanele de vânătoare au fost trimise pentru a le intercepta.

România se află astăzi într-un moment de inflexiune. Bugetul public este tensionat, deficitele se adâncesc, iar dependența de fondurile europene și de finanțarea directă din bugetul de stat ne face vulnerabili.

Un spectru bântuie Europa de Est, pe lângă cel al agresiunii Rusiei în Ucraina. Este cel al capcanei venitului mediu în care pot ajunge țări precum România care au experimentat o lungă perioadă de dezvoltare puternică internă pe baza unui model de recipient de tehnologie, know-how, capital dar și integrare pasivă în rețele de producție. Formula funcționează până la un punct și întrezăresc acel punct în următorii ani. Cu greu scapi din capcana aceasta, pentru că o plăcintă care nu se mai mărește duce la jocuri politice cu sumă nulă pentru divizarea ei, iar antreprenorii pierd întotdeauna astfel de jocuri. Pentru a avansa la noua etapă a dezvoltării naționale și pentru a continua convergența cu Europa, există mai multe componente – infrastructură, educație, inovație, performanță administrativă, digitalizare etc.

Statul taie din școală, dar visează la progres. Eșecul e garantat. De ce spun asta? Pentru că de mulți ani încoace, statul român ignoră sistematic urgența susținerii educației – singurul pilon capabil să susțină o dezvoltare economică durabilă. În timp ce se vorbește pompos de proiecte de țară, despre „România Educată”, despre reforme, digitalizare și tranziție verde, educația națională rămâne subfinanțată, marginalizată și tratată ca o cheltuială, ca o povară bugetară și nicidecum ca o investiție. Dar fără cetățeni bine formați și specializați, fără o bogată cultură generală, fără gândire critică și fără respect pentru școală, România nu are cum să construiască ceva care să dureze.

În dreptul constituțional și în jurisprudența Curții de la Strasbourg se vorbește frecvent despre the chilling effect, concept preluat din doctrina americană, care se referă la efectul de intimidare până la paralizie (sau îngheț) a cetățeanului sub presiunea unei legi sau acțiuni a statului.

Cum era de așteptat, Vladimir Putin și Kim Jong Un au stat alături de Xi Jinping, fără Donald Trump sau alt lider european important, la parada militară de la Beijing care a marcat 80 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai recentă dovadă că dictatorii lumii îl consideră pe Trump și pe liderii europeni neimportanți, la doar câteva săptămâni după ce Putin a călătorit în Alaska doar pentru a refuza apelurile lui Trump de a pune capăt războiului împotriva Ucrainei.

Disclaimăr: acesta este un fragment explicativ. Pentru că degeaba îți explică cineva pe larg și cu amănunte cum să înoți sau cum să mergi pe bicicletă. Când intri în apă sau urci în șa, realitatea sună altfel.

Pe 8 septembrie, România marchează Ziua Petrolistului. Dincolo de dimensiunea simbolică, acest moment ar trebui să fie o ocazie de reflecție asupra rolului economic și strategic al unei industrii care, de aproape 170 de ani, susține dezvoltarea țării. Într-o perioadă în care discursul public european este dominat de tranziția verde și de imperativele climatice, riscul cel mai mare este să ignorăm faptele: sectorul țiței și gaze rămâne un pilon al economiei românești și o garanție de securitate energetică.

Pe lângă criza de încredere perpetuă, România este acum într-o plină criză bugetară. Și tocmai asta face ca toate deciziile, oricât de corecte sau necesare ar fi din punct de vedere economic, să fie resimțite și mai dur în societate.

Toată atenția publică este concentrată în aceste zile pe pachetele de măsuri guvernamentale, pe zecile de mii de angajați din administrația locală care ar putea fi concediați, pe tensiunile din coaliție și pe scenarii despre demisia premierului sau ieșirea PSD de la guvernare. În paralel, unii analiști și jurnaliști vorbesc deja despre o nouă majorare anul viitor a TVA, de la 21% la 23%, dacă măsurile de austeritate luate până acum nu-și vor face efectul și nu vor opri creșterea deficitului. Atmosfera este una încordată, apăsătoare, dominată de sentimentul că România se îndreaptă inevitabil către zid.

Printre reformele din Pachetul 2 pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea se află și „conversia obligatorie” în capital social a împrumuturilor asociaților către societate, în situația în care activul net al acesteia este mai mic de jumătate din capitalul social subscris și problema nu este remediată în termenul prevăzut de lege.

Cred că am stabilit – și nu de azi, de ieri – că propaganda există pentru ca oamenii să-și părăsească și casa, și familia, și rostul și să umble năuci prin lume în căutarea unor iluzii. În urmă cu două mii de ani, se spunea că, după forța armată, propaganda vine pe locul doi în puterile și consistența unui stat

Înainte de a înainta prin nisipurile mișcătoare / seducătoare ale netului, am să încerc să vă amintesc ceva simplu și ușor de înțeles. Scrutând istoria, avem deseori impresia că strămoșii noștri au fost, în mare măsură, niște idioți. Cum de nu au putut să-și dea seama de context, de consecințe, de pericole? Cum de au ajuns să se măcelărească? Cum de au irosit resurse, oameni, cum au ținut lumea la foc mic, de nu a ieșit nici măcar de un borș și-o mâncărică de cartofi? Au pierdut totul dintr-un simplu calcul greșit. Oare nu era clar de la început – așa cum ne apare nouă astăzi?

Profit.ro împlinește astăzi 10 ani de la lansare. Publicul ne-a făcut deja cel mai frumos cadou, în anul aniversar: locul 1 în topul audienței publicațiilor economice din țară și un record de 3 milioane de cititori unici care au căutat lunar informații pe site-ul nostru.

Energia nu mai este de mult doar o marfă, doar o resursă economică, un calcul de producție și consum sau un preț afișat pe bursă. Energia a devenit o dimensiune centrală a puterii politice și a securității internaționale. Conductele de gaz, terminalele de LNG, centrele de rafinare, liniile de interconectare electrică, parcurile eoliene sau fotovoltaice și „fermele” de stocare a energiei au ajuns să fie văzute cu aceeași importanță strategică precum bazele militare sau tratatele de securitate. Dacă în urmă cu un deceniu dezbaterile despre energie erau dominate de termeni precum eficiență, liberalizare sau investiții, astăzi vocabularul s-a schimbat radical: vorbim despre (in)dependență, autonomie strategică, diversificare, reziliență și mai ales despre diplomație energetică.