Am luat aproximativ aleatoriu capitole de cheltuieli din Sistemul de Achiziții Publice - SEAP pentru a da o imagine despre ce fel de cheltuieli face statul, cand tu te uiți la fantome cu deficitul care îngrozește România, și iar se flutură, ca și acceptat, măriri de taxe. Cu prețul nervilor, uită-te mai departe.
Statul român cumpără zilnic din banii de taxe de la ac până la avion. De la primul top de hârtie și până la zboruri ocazionale la prețuri de urgență, statul toacă bani în neștire, mai ales prin încredințări directe, sume aparent mici, dar care se tot adună la acel deficit cu care ne-am făcut de poveste prin lumea ratingurilor.
Nu numai ministerele, instituțiile mari, consumă bani aiurea. Statul e prezent de la școala dintr-o comună uitată de lume, care angajează cheltuieli de pază de 20.000 de euro pe an, până la guvernul digitalizat al anului 2025 care dă pe hârtie și imprimante mai mult decât pe calculatoare.
Lucrul greu de cuprins în viața de zi cu zi este amploarea și diversitatea acestor cheltuieli. De la un pix sau un sul de hârtie igienică, până la autostradă. Institute al căror nume nu-l cunoaște nimeni au salarii de până la 14.000 de euro pe lună, bani de care încă lucrează la teoria chibritului, și el cumpărat tot prin SEAP.
Sistemul este atât de aglomerat că ți-e imposibil ca om să îl urmărești în întregime. Însă, lucrul cel mai supărător și nedrept, în aceste zile, în care se vorbește despre majorări de taxe, este că cel mai probabil, nici guvernul, ca entitate, nu se uită unde trebuie. Da, găsesc ușor de asumat că liderii executivi se uită, sau sunt îndemnați să se uite la lucruri mai puțin esențiale. SEAP este urmărit punctual doar de diverși bugetari cu Declarația de Interese dată goală pe propria răspundere.
Am ales câteva exemple de cheltuieli ale statului, cumulate pe ultimii 10 ani, majoritatea având an de explozie în 2023 - 2024, ani prețioși pentru căscarea deficitului bugetar. Citiți-le cu prețul enervării:
Aeronave fără pilot (34711200-6)
804 achiziții în valoare totală de 21.677.004 RON (4,33 milioane EUR).
Vârf în 2023: 5,6 milioane RON.
Servicii de pază (79713000-5)
10.000 de achiziții, totalizând 4.707.312.582 (!) RON (941 milioane EUR).
Explozie în 2024: 3,1 miliarde RON.
Comparativ, în 2021 totalul era de 132 milioane RON.
Servicii de transport aerian ocazional (60420000-8)
8.561 achiziții în valoare de 35.886.063 RON (7,17 milioane EUR).
Ani de vârf: 2023 și 2024, cu 12 milioane RON.
Reparații și întreținere auto (50112000-3)
10.000 de achiziții, total 203.562.786 RON (40,7 milioane EUR).
2024: 42 milioane RON.
Apropo de digitalizare, care ține de ani capul de afiș la promisiunile electorale, statul cheltuie pe hârtie și imprimarea eiaproape la fel de mult cât cheltuie pe laptopuri.
Hârtie pentru fotocopiatoare (30197642-8)
10.000 de achiziții în valoare de 99.668.473 RON (19,9 milioane EUR).
Imprimante laser (30232110-8)
10.000 de achiziții, însumând 271.653.197 RON (54,3 milioane EUR).
2022: 45 milioane RON.
Computere portabile (30213100-6)
10.000 de achiziții, total 475.576.516 RON (95,1 milioane EUR).
2020: 99 milioane RON.
2022: 28 milioane RON.
Materiale publicitare (22462000-6)
10.000 de achiziții, în valoare de 148.793.235 RON (29,7 milioane EUR).
2024: 27 milioane RON.
Aceste cifre nu sunt doar statistici – ele reflectă cum statul consumă bani reali, ai noștri, în moduri care nu întotdeauna țin de interesul public. Ele arată, într-o oglindă rece, cum România a ajuns să intre în deficit major.
Sunt doar exemple și un îndemn public ca oamenii și celelalte autorități să acceseze, măcar de curiozitate, site-ul lansat pompos spre curățarea achizițiilor publice, sub îndemn european: E-Licitatie.
El își face treaba pentru care a fost deschis, însă, neurmărit, ca un blog uitat de lume, nu ajunge să aducă în societate și efectele sperate când a fost creat. El arată în primul rând nedreptatea, mai ales în momentul în care autoritatea încearcă spațiul public cu ideea majorării de taxe. Că de aceea ar fi România în defect, nu strânge taxe. Și, că am dat exemple de cheltuieli, haideți să dăm și de venituri.
Nu, statul român nu strânge taxe mai cu seamă de la propriile companii, care sunt an de an vârf de neplată la dări. Datoriile la taxe le sunt apoi șterse cu buretele de un guvern prietenos. E cazul Avioane Craiova, luat aleatoriu. Trebuia salvată? Bună întrebare. Dacă firma ta sau firma care te plătește nu plătește taxele la stat în valoare de 45 de milioane de euro, ce se întâmplă? În primul rând nu ajunge acolo, pentru că la ANAF există, în ciuda nedigitalizării, santinele software care sar pe la 10.000 de euro datorie. În al doilea (impropriu spus) rând, te închizi imediat.
Acestea sunt printre principalele motive pentru care România are un deficit de speriat, atât cât să se discute iar în spațiul public despre majorări de taxe, de parcă aceste lucruri care se întâmplă la lumina zilei n-ar exista. Da, statul are de unde să taie. Sunt mai ofertante media exemplele cu salariile bugetarilor, deși, sincer vorbind, pentru mulți sunt mici. Și sunt și mai mici valoric pentru oamenii statului care chiar muncesc sau încearcă să muncească, indiferent de presiunile politice.
Din păcate, sunt luați la grămadă cu indivizii de la ASF sau cei care au legitimație de ministerul comunicațiilor, pe care sistemul a găsit să-i plătească drept IT-isti. Rezultatul muncii lor îl vedeți când tot trebuie să mergeți fizic la ghișeu, local sau central.
Înainte de a vorbi din nou despre creșterea taxelor, poate ar fi mai cinstit să vorbim despre ce facem cu banii deja colectați.
