Constituția Bunului Simț

scris 28 apr 2020

Ultimele săptămâni au segmentat o mare parte din populația globului între aceia care practic aprobă și susțin reacțiile factorilor politici vis-à-vis de problematica COVID și cei profund afectați de lipsa de libertate și de impactul economic al deciziilor politicienilor, decizii care pe care le consideră cel puțin exagerate.

Mulți oameni au început să mediteze mai mult la efectele de diferite naturi și pe diverse paliere ale intervenționismului etatist prin deciziile politicienilor, la gradul de libertate individuală și economică de care e normal să avem parte ca cetățeni plătitori de taxe și impozite, la actuala formă a democrației, la rolul statului în diferite contexte. Dezbaterile continuă, iar în lipsa unui punct de sprijin principial la nivel de argumentație, nu vom face decât să ne depărtăm unii de alții, să fim divizați și să permitem implicit și abuzuri.

Orice națiune are nevoie de o busolă, iar punctul de sprijin îl reprezintă principiile generale. O Românie a oamenilor liberi, responsabili și prosperi are nevoie de anumite reguli de bază care să pornească de la un “bun simț popular” – acele reguli (“constituție” și “principii de guvernare”) privitoare la libertate și la una dintre garanțiile acesteia – proprietatea, asupra cărora doar o minoritate ar putea să nu fie de acord. Iar toate reglementările legale (inclusiv Constituția oficială, legile), programele de guvernare și deciziile punctuale care se iau la diferite momente să nu se poată afla vreodată în contradicție cu ele.

Prin urmare - care ar trebui să fie regulile în baza cărora se pot lua sau judeca diferite decizii individuale, colective, administrative?
Apare astfel nevoia unei așa-numite “Constituții a Bunului Simt”, existând câteva afirmații principiale care probabil că ar întruni permanent acordul unei largi majorități ca fiind necesare și de bun simț:

1. Fiecare om are în toate contextele dreptul exclusiv și integral de a decide cu privire la propria persoană și la bunurile deținute în proprietate în procent de 100%, fără alte ingerințe, inclusiv din partea statului.

2. Fiecare dintre persoanele care dețin un bun în coproprietate cu alte persoane au obligația de a contribui la întreținerea și conservarea acestuia, au dreptul exclusiv de a participa la luarea deciziilor cu privire la acel bun proporțional cu mărimea contribuției lor, coproprietarii având libertatea de a-și stabili de comun acord regulile proprii de administrare a bunului, precum și dreptul de a-și înstrăina cota parte deținută oricând consideră că această operațiune e conformă cu interesele proprii.

3. Nimeni nu poate avea drept de decizie asupra sau cu privire la spațiile/bunurile asupra cărora nu au niciun drept de proprietate, dar asupra cărora li s-a dat de către proprietar un drept de folosință, dar are obligația de a utiliza respectivele spații/bunuri în conformitate cu regulile stabilite de proprietar, la costurile de utilizare comunicate de la începutul perioadei de folosință, având însă și dreptul de a opta dacă va continua să îl utilizeze sau nu.

4. Niciun terț (inclusiv statul) nu poate stabili reguli, comportamente sau restricțîi, în afara cazului în care regulile sau restricțiile se aplică exclusiv pe teritoriile/spațiile care le aparțin exclusiv acestor terți.

5. Drepturile și libertățile individuale prevalează în raport cu drepturile și libertățile oricărei structuri asociative, iar drepturile și libertățile structurilor asociative din care fac parte indivizii (familia, organizațiile de apartenența, comunitățile locale) prevalează în fața celor ale structurilor neaflate în imediata proximitate a individului (statele).

6. Organele de conducere ale oricărei organizațîi (inclusiv statul) pot adopta decizii doar în limitele stabilite expres prin mandatul acordat, exclusiv cu privire la bunurile din patrimoniul său, la activitatea sa și la cei care îi utilizează bunurile sau serviciile, până la limita drepturilor personale ale celor ce optează să aibă legătură directă, într-un fel sau altul, în diferite ipostaze, cu respectiva organizație.

7. Absolut toate legile și reglementările apărute, toate deciziile luate în diferite circumstanțe sunt obligate să respecte fără excepții cadrul acestor principii de bun simt, în măsura în care acestea sunt validate ca atare la diferite intervale de timp de către majoritatea membrilor societății.

Să presupunem că și dumneavoastră sunteți - la fel că mine - de acord cu fiecare dintre ele.
Iar dacă așa stau lucrurile, analizați, vă rog, în ce măsura deciziile factorilor politici din ultimii ani și, mai ales din ultimele săptămâni, respectă prevederile de mai sus, în ce măsură toate reglementările legale actuale le respectă, în ce măsură putem să continuăm să ne complacem în această situație și cum am putea să încercăm să schimbăm lucrurile.

Aceasta, pentru a nu ajunge pe nesimțite într-o situație din care cu greu se va mai putea ieși, întrucât se va fi depășit punctul de “non-retour” și nu vom mai dispune de resursele necesare.

În concluzie – poate că nu ar strica să ne gândim și la modificări în Constituția statului (și apoi la modificări ale anumitor legi), în contextul în care suficient de multe prevederi nu sunt corespondente acestor principii de bun simț (acel “common sense” - din engleză), nicio lege neputând, în cele din urmă, prevala principiilor bunului simț.

Octavian Bădescu este antreprenor în sectorul serviciilor și investitor, actualmente proprietar al companiei de consultanță imobiliară Freedom Group. Susțînător al virtuțiilor pieței libere și al libertățîi în ansamblu, în luna martie 2020, că reacție la abordarea factorului politic în problematica COVID, a demarat inițiativa online #hailatreaba și a trimis conducerii statului o scrisoare deschisă, reunind vocile a cca 1.000 de persoane din toate mediile sociale, ce prețuiesc libertatea individuală.

viewscnt
Afla mai multe despre
covid-19
relansare economica
restrictii
libertate
octavian badescu