Opinii

Planul „Ampere – Horse” al lui Luca de Meo a fost apreciat la vremea lui de multă lume și considerat unul îndrăzneț. Așa a fost și planul Ford, Model e - Model Blue, de la care este posibil să se fi inspirat fostul șef al Renault. Scepticii au spus încă de atunci că este lipsit de sens ca un producător auto să-și separe activitățile de motoare, indiferent că sunt cu combustie sau electrice. Ambele planuri, Renault și Ford, au eșuat și nu e de mirare.

Nu știu dacă echipa ardelenească de la cabinetul premierului Bolojan înțelege cu adevărat sensul cuvântului „urgență” cu care statul ar trebui să abordeze parteneriatul cu mediul de afaceri.

Davos nu mai este demult doar un loc de networking sau un ritual anual al elitelor globale.

Pentru generația mea, promisiunea de bază a României era simplă și puternică: ai carte, ai parte.

<< Despre morți, numai de bine >> zice o veche vorbă românească. O alta, ceva mai modernă, zice că << atunci când ești mort, tu nu simți nimic, suferă doar cei din jurul tău. La fel și când ești prost >>.

Timp de trei decenii, cooperarea internațională a fost tratată ca un reflex al globalizării.

Bucureștiul s-a trezit într-o nouă ,,eră’', cu un nou primar ales.

Întrebare la Radio Erevan, emisiunea nocturnă pentru Suveraniști: este adevărat că România a construit în timp record conducta de gaze naturale BRUA pentru a-și vinde "pe nimic" materia primă, resursă naturală din Marea Neagră, către Ungaria și Austria?

România economică trăiește într-o stare aproape permanentă de alertă. Titlurile curg săptămânal: „s-a închis o fabrică”, „s-au pierdut sute de locuri de muncă”, „un investitor străin își mută producția”. Sunt reale, sunt dureroase și nu trebuie cosmetizate. Dar ele spun doar o parte din poveste.

Privind la ce se întâmplă la început de an, trăiesc un sentiment amestecat, greu de redus la optimism sau teamă.

2025 a fost anul în care a părut că statele lumii au încercat să-și scoată deficitele create de pandemie. România a ales TVA. La scară mult mai mare s-au întâmplat schimbari fiscale pe care o lume care mergea spre globalizare economică nici nu le vedea venind.

În urmă cu 500 de ani, filosoful Thomas Morus scria o chestie rău prevestitoare, în celebra lui carte, „Utopia”: „Oile voastre, care altădată erau atât de blânde și supuse și se mulțumeau cu puțină hrană, au ajuns acum niște devoratoare atât de mari și de sălbatice, încât îi mănâncă, îi înghit chiar pe oameni.”

Anul 2026 găsește economia globală mai puțin spectaculoasă, dar mult mai exigentă.

În 22 decembrie, s-au împlinit 36 de ani de la căderea comunismului în România. O aniversare marcată cu o jenă vizibilă, fără fast, fără adevărată comemorare și, mai ales, fără liniștea morală pe care o aduce, de regulă, dreptatea. Nici pentru familiile celor care au pierdut pe cineva în acele zile nu există, nici astăzi, un sentiment de încheiere. Vinovații pentru manipularea, crimele și haosul de după 22 decembrie nu au fost pedepsiți. Cu „voia” marelui stăpân din Est, desigur.

Șansa rară a Capitalului Românesc de a reintra la vârf în industria grea + șansa Statului Român de a-și face loc la masa decidenților în companii și sectoare cu rol Geopolitic.

Există momente în economia unei țări în care cifrele capătă greutatea unui verdict.

În ultimii ani, România a intrat într-o etapă în care familiile de business devin actori tot mai vizibili, mai sofisticați și mai prezenți internațional.