Carlos Tavares a condus Stellantis timp de aproape patru ani, dar, mai mult decât atât, a fost cel care a coordonat fuziunea dintre Peugeot Citroen și Fiat Chrysler, într-un moment în care niciuna dintre companii n-o ducea prea bine.
A reușit performanțe financiare remarcabile în primii trei ani de mandat, dar în al patrulea au apărut problemele, generate în special de contextul dificil din SUA.
La 10 luni de la demisia forțată, Carlos Tavares și-a lansat o carte în care vorbește inclusiv despre Stellantis. Mesajul principal pe care îl transmite este cel legat de instabilitatea celor trei forțe care compun Stellantis: linia franceză, cu Peugeot – Citroen, plus Opel, linia italiană, cu Fiat, mărcile premium și de lux Alfa Romeo și Maserati, și linia americană, cu Jeep, Chrysler și Dodge. Fiecare cu calitățile, dar mai ales cu probeleme sale.
„Sunt îngrijorat că echilibrul tripartit dintre Italia, Franța și SUA se va rupe”, scrie fostul șef al Stellantis și totodată cel care a scos dintr-o mare criză PSA. „Odată cu plecarea mea, nu sunt sigur că interesele franceze pe care l-am avut întotdeauna la inimă – fie că mă credeți sau nu – vor fi la fel de bine apărate”, mai spune fostul manager, care astăzi se ocupă de afaceri fără nicio legătură cu industria auto.
Dar afirmația cea mai dură și mai îngrijorătoare, din textul scris de Carlos Tavares, este cea referitoare la posibilul viitor care ar putea aduce destrămarea companiei create de familiile Peugeot, din Franța, și Agnelli, din Italia, cu ajutorul chinezilor de la Dongfeng.
„Un scenariu posibil, și există multe altele, ar putea fi ca un producător chinez să facă într-o zi o ofertă pentru afacerea din Europa, iar americanii să preia operațiunile din America de Nord”, sintetizează Carlos Tavares analiza sa, într-un moment în care Antonio Filosa, noul CEO al companiei, încearcă să pună în ordine toate legăturile dintre aceste divizii regionale ale Stellantis.
Filosa a reușit să obțină primele rezultate pozitive, după preluarea companiei, situație care dă speranță diviziilor și mai ales acționarilor, privind potențialul pentru următorii ani. Dar în același timp nu trebuie să omitem faptul că aproape toate mărcile care au venit din Fiat Chrysler au mari întârzieri în dezvoltarea de noi modele, în timp ce investițiile făcute în platforme electrice încep să devină tot mai presante, pentru că tranziția s-a făcut mult mai lent decât fusese estimat.
Cea mai sensibilă divizie a Stellantis rămâne Chrysler (care include Jeep, Dodge și RAM), rămasă în urmă cu investițiile, deși platformele STLA dezvoltate pe structura platformelor Peugeot – Citroen au fost preluat și peste ocean. Vânzările abia acum au început să crească, iar costurile rămân în continuare ridicate, generând o eficiență scăzută pentru companie.
De partea cealaltă, în Italia sunt probleme cu marca Fiat, care nu a reușit încă să lanseze modele noi, dar s-a trezit cu vânzări tot mai mici la modelele electrice, sunt întârzieri la Alfa Romeo și Maserati, sunt probleme cu fabricile din Italia, rămase fără comenzi.
Singurele unități de business care par că funcționează în parametri acceptabili sunt Peugeot – Citroen – Opel, precum și Stellantis Pro, divizia de vehicule comerciale, acestea fiind și cele care au contribuit cel mai mult la performanțele financiare din ultimii ani.
În urma fuziunii și evaluării pachetelor de acțiuni deținute de fiecare acționar al companiilor fondatoare, în prezent cel mai mare acționar al Stellantis este Exor NV, compania familiei Agnelli, reprezentată de John Elkan, președintele companiei, având 15,97% din acțiuni.
Familia Peugeot deține un pachet de 7,96%, iar statul francez, prin BPI France, deține 6,69%.
Restul de acțiuni sunt controlate de diverse fonduri de investiții, din Europa și SUA, iar un pachet de circa 68% este listat pe bursele din Milano, Paris și New York.
