Uzina Timpuri Noi a depus solicitare de intrare în insolvență la Tribunalul Ilfov. O legendă a industriei românești, înființată în 1864, aceasta a trecut prin naționalizare (1948), privatizare (2003) și relocarea integrală a activității din București în localitatea Jilava din Ilfov după vânzarea fostei platforme industriale din Capitală către IKEA (2011), activitate fiind însă oprită de facto încă din vara anului 2015.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Compania a fost naționalizată în 1948 și a ajuns una dintre cele mai importante structuri industriale din perioada comunistă, cu peste 2.700 de salariați. Atunci, uzina Timpuri Noi era unicul producător de compresoare de mică și medie capacitate pentru piața din România și CAER.
După Revoluție, s-a confruntat cu mari probleme financiare și a fost privatizată în 2003 prin preluarea a 70% din acțiuni de către Asociația Salariaților. Ulterior, printr-o majorare de capital, participația Asociației a urcat la peste 73%. În 2004 s-au sărbătorit 140 de ani de la înființarea Timpuri Noi, ocazie cu care președintele de atunci al României, Ion Iliescu, a vizitat întreprinderea și a amintit că tatăl său a fost lăcătuș mecanic în cadrul uzinei și că el însuși a făcut practică la Timpuri Noi, ca elev la Liceul Industrial Polizu.
Decizia de intrare în insolvență a fost semnată de acționarii Timpuri Noi pe 19 iulie, iar solicitarea propriu zisă a fost înregistrată la instanță pe 10 august. După 4 zile, pe 14 august, al doilea cel mai mare acționar al companiei, SIF Muntenia, a cerut la rândul său intrarea în insolvență a Timpuri Noi SA.
În ultimii 7 ani, Timpuri Noi, producător de piese turnate pentru agregate industriale și de compresoare, a înregistrat profit net doar în 2011, anul relocării activității într-o nouă fabrică, construită în Jilava. Ulterior, în perioada 2012-2017 inclusiv, societatea a cumulat pierderi totale în sumă de peste 30 de milioane de lei și și-a concediat treptat, practic, toți salariații, numărul mediu al acestora scăzând de la 127 în 2011 la doar 4 anul trecut.
Cifra de afaceri s-a redus de la 6,48 milioane lei în 2011 la numai circa 466.000 lei în 2017. La finalul anului trecut, firma înregistra datorii de 2,02 milioane lei și creanțe de 1,09 milioane lei, având în casierie și în conturi bancare mai puțin de 7.000 de lei. Pe de altă parte, Timpuri Noi SA deținea la acea dată active imobilizate de peste 19 milioane lei, valoarea totală a capitalurilor companiei fiind de peste 17 milioane lei. De asemenea, conform termene.ro, la data de 31 martie 2018, Timpuri Noi SA datora în total bugetelor statului suma de circa 2,54 milioane lei.
Cu exact o lună înainte de a decide în AGA intrarea în insolvență, Timpuri Noi SA a pierdut în primă instanță un proces cu SIF Muntenia, principalul acționar minoritar al companiei, cu o deținere de circa 22%. Ceilalți acționari semnificativi ai societății sunt Gheorghe Ionescu, tatăl lui Bogdan Ionescu, fostul soț al Elenei Băsescu, fiica lui Traian Băsescu (27,13%), directorul general al companiei, Adrian Breazu (16,12%), Margareta Mândru (14,85%) și Gabriela Iuliana Crețeanu (14,85%), soția omului de afaceri Sorin Crețeanu.
Anul trecut, Gheorghe Ionescu a fost administrator al societății, iar în AGA Timpuri Noi SA din 19 iulie 2018 s-a decis respingerea descărcării sale de gestiune pentru activitatea desfășurată în exercițiul financiar 2017.
În februarie 2015, AGA Timpuri Noi SA a decis retragerea de la tranzacționare a companiei, care era listată pe platforma Rasdaq a BVB. În urma acestei decizii, în luna mai a acelui an, SIF Muntenia a solicitat ieșirea din societate și plata contravalorii deținerii sale, evaluată la circa 2,53 milioane lei de către un evaluator autorizat. Numai că cei de la Timpuri Noi SA nu au plătit acei bani către SIF Muntenia și, în schimb, în decembrie anul trecut, au decis în AGA reducerea capitalului social al companiei prin anularea acțiunilor deținute de SIF Muntenia. Societatea de investiții financiare a atacat decizia în instanță.
Pe 19 iunie 2018, Tribunalul București a decis anularea respectivei hotărâri AGA, sentință la care Timpuri Noi SA a făcut apel. "Membrii Consilului de Administrație al subscrisei (Timpuri Noi SA – n.r.), au depus și depun eforturi majore pentru valorificarea bunurilor imobile și mobile, proprietatea subscrisei (a cărei activitate economică este oprită încă din luna iulie 2015), dar nu au realizat aceste valorificări", au susținut avocații Timpuri Noi în instanță, potrivit motivării deciziei Tribunalului București din iunie anul acesta.
Istoria Timpuri Noi începe în 1864, când antreprenorul francez Louis Lemaitre înființează o spălătorie mecanică, care primește de la stat concesiunea spălării rufelor provenite de la spitalele bucureștene. Ulterior, compania s-a dezvoltat, prin adăugarea unei turnătorii, unde se fabricau greutăți și alte instrumente de măsurat oficiale, tot în urma unei concesiuni acordate de stat, dar și capace de canalizare. Uzina a intrat după aceea în sectorul industriei grele constructoare de mașini, fabricând inclusiv locomotive și batoze.
Compania a fost naționalizată în 1948 și a ajuns una dintre cele mai importante structuri industriale din perioada comunistă, cu peste 2.700 de salariați. Atunci, uzina Timpuri Noi era unicul producător de compresoare de mică și medie capacitate pentru piața din România și CAER.
După Revoluție, s-a confruntat cu mari probleme financiare și a fost privatizată în 2003 prin preluarea a 70% din acțiuni de către Asociația Salariaților. Ulterior, printr-o majorare de capital, participația Asociației a urcat la peste 73%. În 2004 s-au sărbătorit 140 de ani de la înființarea Timpuri Noi, ocazie cu care președintele de atunci al României, Ion Iliescu, a vizitat întreprinderea și a amintit că tatăl său a fost lăcătuș mecanic în cadrul uzinei și că el însuși a făcut practică la Timpuri Noi, ca elev la Liceul Industrial Polizu.
În 2010, s-a decis relocarea activității în Jilava, iar terenul vechii platforme industriale din București a fost vândut către o divizie imobiliară a IKEA, contra sumei de aproape 35 milioane euro. Cu banii încasați s-au achitat datoriile la bănci, de circa 20 milioane euro, principala problemă financiară a companiei, și s-a construit noua fabrică din Jilava. Clădirile de pe vechea platformă industrială au fost demolate pentru a se face loc unui proiect imobiliar.
