Opinii

Scriam acum aproape doi ani, după anularea alegerilor (apropo, o să așteptăm, cumva, 50 de ani, ca după Kennedy, să aflăm ce și cine anume a făcut rahatul praf în țărișoara noastră?), că unul dintre marile motive ale valului de schimbare politică la nivel european și mondial e nevoia de identitate.

NIS2 schimbă regulile jocului: securitatea cibernetică nu mai este doar o problemă de IT, ci o obligație juridică, de guvernanță și de securitate energetică (NIS2 este noua regulă europeană care obligă companiile și instituțiile din sectoarele esențiale, inclusiv energia, să-și protejeze sistemele informatice împotriva atacurilor cibernetice și să raporteze rapid incidentele).

„Aici zac eu. Spun unii despre mine / c-am fost deștept; dar eu, un nătărău. / Că binele făcut l-am făcut rău, / Dar răul ce-am făcut, l-am făcut bine.”

M-am întors din India cu multe impresii, dar cea care m-a urmărit cel mai mult nu ține de dimensiune, de demografie sau de ritmul de creștere, deși toate impresionează. Ține de geografia puterii.

Am privit evenimentele ultimei luni, dar și pe acelea ale ultimilor ani, cu o crescândă uimire, nervozitate și, acum, la sfârșit (deși încă nu am văzut sfârșitul sfârșitului), cu un pesimism crescător, care nu mă caracteriza.

Din capul locului vă spun că la momentul redactării acestui comentariu nu știu ce guvern viitor vom avea, cine îl va conduce și când va începe.

Vorbim tot mai des, în România, despre internaționalizare. Și e bine că o facem. Trei decenii am avut ca obiectiv economic major atragerea investițiilor străine, iar asta a fost corect pentru etapa în care ne aflam. Maturizarea înseamnă însă și drumul invers: capital românesc, companii românești, antreprenori și branduri românești care pleacă în lume și rămân acolo.

Cum ne-ar putea ajuta inteligența artificială să reconstruim, în timp, încrederea, apartenența și responsabilitatea umană?

Un patron care își pierde în mai puțin de un an oamenii formați cu trudă ne spune despre economia României mai mult decât multe strategii naționale.

O piață de capital care doar funcționează nu mai este suficientă, ci e nevoie de mai multă lichiditate, mai multă profunzime, mai mulți investitori, mai multe companii listate și produse care să răspundă nevoilor economiei, arată Gabriel-Ioan Avrămescu, Prim-vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), într-o opinie transmisă Profit.ro

Până săptămâna trecută, Bursa de Valori de la București a fost cea mai performantă bursă de valori din lume, nu una dintre top 5, ci prima!

România nu are nevoie ca toate drumurile economice să ducă la București. Are nevoie de o hartă internațională a specializărilor urbane și de curajul de a-și promova ecosistemele, nu doar țara.

„Nu există bani publici, există doar banii contribuabililor” („There is no such thing as public money; there is only taxpayer money”). Fraza originală, rostită de Margaret Thatcher („Doamna de Fier” a Marii Britanii) la conferința Partidului Conservator din 14 octombrie 1983, este un manifest al liberalismului economic și se bazează pe câteva principii clare.

nouă evaluare importantă a ratingului suveran, cea a Standard & Poor’s, va veni pe 2 octombrie, după deciziile Fitch și Moody’s din această vară. România se află la limita inferioară a categoriei recomandate investițiilor, iar menținerea ratingului este importantă în condițiile necesarului ridicat de finanțare al statului și ale deficitului bugetar.

În geopolitica tehnologiei, lumea e mai complicată decât formula comodă „SUA versus China”. Există, desigur, o competiție strategică americano-chineză care structurează tot mai mult accesul la cipuri, inteligență artificială, cloud, date și infrastructuri critice. Dar între cei doi poli se mișcă o întreagă constelație de puteri tehnologice: Japonia, Coreea de Sud, India, Israel, Emiratele Arabe Unite și, într-o manieră diferită, Uniunea Europeană.

Când vorbim despre dezvoltarea unei economii, atenția se îndreaptă aproape automat către salarii, PIB, consum, investiții sau deficit. Sunt indicatori importanți, dar niciunul nu răspunde singur la întrebarea de ce unele societăți reușesc să-și consolideze prosperitatea de la o generație la alta. În spatele cifrelor de moment există un proces mai lent: formarea patrimoniului și extinderea capacității productive.

Toamna a început și suntem într-un moment de inflexiune profundă, marcat de suprapunerea unor presiuni care testează rezistența structurală a economiei autohtone.