Opinii

Pe la începutul lui decembrie au intrat în magazinele mici, de cartier, dar mai ales prin fostele consignații de la țară, frigidere la mâna a doua, "ieftine și bune". Bineînțeles că s-au vândut ca pâinea caldă. Pe foile A4 pe care li se făcea reclamă scria clar că nu e nevoie decât să lași seara în frigider o cratiță goală, iar dimineața o vei găsi plină cu ciorbă. Mai multă carne, mai mult lapte și mai multe ouă erau câteva din promisiunile celor care încercau să atragă clienții.

Ca să pună gheara pe pământurile și casa dărăpănată a Maricicăi, proasta satului, Vasile a trebuit s-o ia cu acte. Fost secretar de partid pe vremea lui Ceaușescu, Vasile avea vorbele la el și nu i-a fost greu s-o momească pe femeie cu câte-n lună și-n stele.

Umblă vorba prin târg că un studio de filme autohton intenționează să toarne Rashorom sau Violul democrației văzut din patru perspective, un remake de succes al celebrului Rashomon al regizorului japonez Akira Kurosawa. Nu numai că o peliculă alb-negru ar fi pe gusturile actualei clientele cinefile românești, însă, cel puțin pentru trei dintre narațiuni, cea a Samuraiului, a soției samuraiului și a banditului, scenariști și regizorii s-ar găsi pe toate drumurile, mai ales în piețe și în studiouri tv.

Cu siguranță că nu sunt singurul care a observat că, din nou, în această perioadă suntem rupți, în România, de tot ceea ce se întâmplă la nivel mondial și, mai ales, în jurul nostru.

Momentul în care președintele României, cealaltă ramură a puterii executive, s-a dus să salute manifestanții în drumul lor către Guvern rămâne unul dintre momentele insolite din istoria țării. Un episod care rivalizează cu participarea la marșul stângiștilor din 1920, când însuși ministrul de interne de atunci s-a pus în fruntea celor care se îndreptau către reședința Regelui de la Cotroceni. Pe măsură de ridicolă a fost și reacția celeilalte părți, strigând "Mineriadă!" când la sediul PSD au ajuns manifestanți care s-au limitat doar la scandări.

“Social” este un cuvânt cu certe conotații pozitive în lumea de azi. “Da bine” să îl folosești cât mai des, te duce cu gândul la umanism, la oameni, la societate, la preocuparea pentru semeni. Partide din lumea întreagă au preluat termenul și l-au inserat chiar în denumirea lor. Companii, alte organizații sau indivizi arborează steagul “social” peste tot și cât mai vizibil.

Primul protest de stradă la care am participat a fost în prima zi de facultate. În 1995, anul universitar a început cu o grevă a studenților, iar pentru bobocii din anul I facultatea nu putea începe mai mișto.

De fiecare dată când intră la bulău un politician, un patron de agenție de turism se ascunde sub pat și plânge. Unde au zburat vremurile minunate de acum câțiva ani când luxul era lux, iar barosanii își luau familia și dădeau ocol lumii pe vapor pentru 40-50.000 de euro?

Crăciunul lui 2016 ne-a adus Legea 233/2016, un cadru legislativ îmbunătățit care să permită implementarea de proiecte PPP în România. Legea are ca obiect realizarea/reabilitarea/extinderea unui bun public și operarea unui serviciu public.