Opinii

Criza economico-financiară generată de pandemia Covid 19, probabil va rămâne una dintre cele mai bruște și accentuate crize din istoria economiei globale, manifestându-se cu brutalitate aproape în toate sectoarele de activitate. Excepție fac domeniul produselor alimentare și cel farmaceutic, dar și aici au apărut probleme legate de aprovizionare precum și de lipsa unor produse sanitare și echipamente de protecție împotriva noului virus.

O etapă de închideri totale în domeniul hotelurilor și restaurantelor care a pus companiile din domeniu în incapacitatea de a genera venituri se prelungește agonizant cu reglementări inutile introduse după ureche, fără o bază științifică de ordin sociologic și medical. Aceasta împiedică relansarea unei zone a economiei românești care chiar a devenit foarte dinamică în etapa post-criză, încurajată și de ameliorarea câștigurilor populației.

Nu e clar de ce viruși ne vor apăra măștile la vreme de vară, dar prelungirea etapei de purtare a acestora este de așteptat să aibă un impact epiodemiologic minim, într-un răstimp în care țara mai degrabă va arăta sluțită de nebunia COVID-ului. Peste tot pe unde ne vom uita nu vom mai avea semeni, ci paiațe parcă desprinse din șirurile de dănțuitori ale ritualurilor păgâne.

Aflu că un deputat vrea ca unitățile administrate de stat și primăriile să cumpere, atunci când se poate, numai produse alimentare românești, lucru care ar fi un nou sprijin pentru fermierii și producătorii din România

Nu contează mărimea unei ferme sau alta, nu contează câți oameni își iau banii din domeniu, nu mai contează nici măcar profitul. Contează doar că agricultura suferă, deși ne tot străduim să o îmbrăcăm în haine frumoase și să-i punem cât mai mulți bani pe frunte.

Faptul că s-au repornit capacități mari de producție este lăudabil și de încurajat. Asta nu înseamnă, nici pe departe, că s-a rezolvat criza economică din industriile respective și, cu atât mai puțin, din întreaga economie. Ci doar că s-a făcut un pas. Criza va da semne că a fost rezolvată doar atunci când producția respectivelor capacități se va și vinde. Aici intervine scepticismul meu, care-mi spune că oamenii vor fi mai reticenți în a achiziționa mașini, electrocasnice etc. Deci fără vânzări, capacitățile de producție vor lucra pe stoc și vor fi nevoite să revină la șomaj. Cu tot ce decurge de aici; ajutor de șomaj de la stat, lipsă de bani (reprezentând contribuții) către stat.

Trăim cu adevărat vremuri unice. Deși au mai avut loc crize economice cu serioase implicații la nivel global și care au afectat și mediul de afaceri din România, nu cred că cineva putea cu adevărat să fie pregătit pentru criza actuală. Nu-mi aduc aminte de o criză recentă care să aibă ca element central – impactul asupra sănătății populației globului. Cel mai des invocată criză medicală similară a fost cea cu gripă spaniolă din 1918, dar este absolut evident că trăim într-o altă lume acum, la peste 100 de ani mai târziu.

Încheiem o etapă prelungită de stare de urgență care a fost declarată pentru combaterea unei epidemii, dar care a sfârșit prin a fi mai degrabă o poveste despre confiscare de drepturi și libertăți, vătămare a economiei, șicanare sau chiar strivire a românilor în cele mai importante aspecte ale vieții sociale și individuale. Impactul medical văzut post-factum cu atât mai mult revelează măsurile ca disproporționate și cu efecte adverse care exced prezumtivele câștiguri ale frânări extinderii infecțiilor cu noul virus.