Opinii

„Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București de 10 mai.”

România se află într-un moment economic cu miză strategică reală.

Ce s-a întâmplat sâmbătă 28 februarie nu este doar o altă scânteie regională izbucnită în „butoiul cu pulbere” al Orientului Mijlociu.

Pe 28 februarie, lumea s-a trezit într-o nouă paradigmă geopolitică.

Ultimele decenii europene au fost dominate de efervescența optimistă a „țintelor de mediu”, culminând cu Green-Deal - o strategie mai mult poetico-militantistă decât pragmatică de creștere economică, lansată de Comisia Europeană în 2019 și având ca scop principal transformarea UE într-o societate neutră din punct de vedere climatic până în 2050.

Ceea ce mă intrigă cel mai mult în ultimul timp e modul în care oamenii au început să-și fabrice dușmani.

Geme planeta de un oftat general, care se aude peste tot: „Maică, pe vremea mea…” Oftatul ăsta – în toate epocile, chiar și acum 100 sau 1.000 de ani – ascunde o suferință identică.

Ray Dalio spune un lucru simplu și incomod: în istoria marilor puteri, forța financiară (capacitatea de a-ți depăși rivalii prin resursele pe care le ai sau obții) a fost întotdeauna una dintre cele mai importante forme de putere.

În mediul economic și geopolitic volatil de astăzi, calitatea consiliului de administrație al unei companii nu mai este o chestiune de prestigiu, ci una de competitivitate.

Ai 11.000 de euro de dat? Este factura pe care statul ți-a pus-o în cârcă pentru a plăti doar dobânzile eșecului politic.

Există resurse care îmbogățesc o țară și resurse care o poziționează.

Unele piețe prezintă vulnerabilități naturale, ce le fac ținte predilecte pentru manipulatori.

România a intrat oficial în recesiune tehnică, confirmată de datele seci ale Statisticii.

- nu suntem capabili să evaluăm obiectiv, la rece, drumul parcurs într-un domeniu sau altul, cu precădere în zona economică; consecința: îi așteptăm oare tot pe străini să ne spună cum stăm?! -

- nu suntem capabili să evaluăm obiectiv, la rece, drumul parcurs într-un domeniu sau altul, cu precădere în zona economică; consecința: îi așteptăm oare tot pe străini să ne spună cum stăm?! -

În momentele de criză sau de oboseală colectivă, politica are un reflex aproape mecanic: caută soluții în instituții, în proceduri, în pachete de măsuri.

Cel mai mare risc pentru România nu este lumea care parcă se destramă din ițele ce le credeam veșnice.