Opinii

Mi-a fost dat să văd, de curând, un clip video în care un senator republican se ciondănea cu alți doi democrați, pe tema libertății cuvântului.

Banii au aceeași culoare și nu poți să spui că o sumă dintr-o taxă a mers în cutare cheltuială, a spus mereu Ministerul Finanțelor întrebat ce face cu taxele, mai ales atunci când crește vreuna. Însă, analizarea structurii bugetului, în care te uiți câți și din ce sursă vin banii și spre ce sursă de cheltuială merg, arată clar că banii din taxe majore au destinații majore precise. Nu numai la “nivel mare” se întâmpă așa, ci în cam tot ce e taxă în bugetul României. Din compararea proporțiilor în bugetul total a veniturilor din diferite impozitelor, cu tipurile de cheltuieli, rezultă că TVA se duce pe salariile de la stat. Contribuția CAS merge la asigurări sociale. Impozitul pe venit merge la achizițiile de bunuri ale statului. Pe această relație, lesne poate oricine specula că, atunci când statul român crește o taxă, putem ști unde are probleme de plată.

Reconstrucția Ucrainei va fi una dintre cele mai ample și complexe inițiative de inginerie economică din acest deceniu.

Industria viitorului nu va duhni a fum, ci va avea parfum de inovație.

România riscă să repete o greșeală istorică: să stea pe o resursă valoroasă, dar să nu știe ce să facă cu ea.

LEUL s-a SUPRA-APRECIAT indirect în Q3 '25 cu 7%-8%, printr-o depreciere mică față de o inflație ce galopează.

Ești angajat? Atunci e foarte probabil să ai în portofel ceva cu o influență mai mare decât pare la prima vedere.

Ca observator al economiei românești, am tot mai des impresia că trăim o dublă realitate.

Recenta declarație a premierului Ilie Bolojan privind intenția Guvernului de a lista la bursă pachete minoritare din companiile de stat ar putea marca începutul unei schimbări de paradigmă.

Am avut recent vizita la București a secretarului general al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Mathias Cormann, care a salutat progresele făcute de România în ultima perioadă.

O explicație intuitivă de la un novice, chiar semidoct pe Psihologie, Sociologie si Antropologie.

Am ezitat mult să trag niște concluzii după seria anterioară de articole, și pe bună dreptate. Istoria ne spune că sfârșitul lumii a fost anunțat cu încăpățânare, de cel puțin de două ori pe an, cu surle și tobe.

În fiecare an, din buzunarul comun al cetățenilor – bugetul public – se scurg zeci, chiar sute de milioane de lei către partidele politice parlamentare

Duminica aceasta, în Republica Moldova se vor desfășura alegerile parlamentare, într-un context politic vulnerabil, marcat de dezinformare, discursul urii și coruperea sistematică și agresivă a alegătorilor.

România se află într-un moment în care viitorul economic nu va fi determinat doar de rata de creștere anuală sau de execuția bugetară.

În 2100 vom fi o țară mică, îmbătrânită, lipsită de forță economică și de relevanță geopolitică. Întrebarea fundamentală este simplă: mai vrem ca România să existe, să prospere și să conteze cât de cât pe harta lumii, măcar pe harta Europei?