Opinii

România intră în 2025 cu una dintre cele mai severe constrângeri fiscale din ultimele două decenii. Deficitul bugetar este proiectat sa ajunga la aproximativ 7% din PIB, într-un context european în care regulile fiscale se strâng: Pactul de Stabilitate și Creștere a fost reactivat, iar țintele de sub 3% deficit bugetar și 60% datorie publica devin din nou litera de lege.

Imaginați-vă următorul scenariu: stați aliniați la linia de start a unei curse ce se vrea și de viteză dar și de rezistență. Aveți energia, planul și motivația să ajungeți cu bine la sosire. Dar pista nu e clară, traseul nu se vede, iar regulile se schimbă în plină alergare. Un arbitru vă mută linia de sosire. Altul pune piedici pe traseu. Altul ridică noi obstacole, garduri sau aruncă ad-hoc noi gropi-capcană. Și la fiecare câțiva metri, trebuie să va opriți și să completați câte un formular.

Orice masă stabilă are sub ea 4 picioare și nu 3; la fel, orice scaun. Și bugetul țării trebuie echilibrat tot pe 4 picioare: se discută în extenso de o colectare mai bună după digitalizarea ANAF, de scăderea cheltuielilor statului și chiar de creșteri de taxe în anumite zone (fără TVA sau Cota Unică), dar nu uitați de avansul PIB: fără el, Economia / Bugetul / masa / scaunul vor fi foarte instabile în doar 3 picioare!

Recent, Brand Finance, liderul mondial în evaluarea valorii brandurilor, a publicat topul celor mai puternice 50 de branduri românești.

Începea iarna în România anului 1996 și credeam că visez. Emil Constantinescu îl bătuse la puncte pe legendarul Ion Iliescu, iar Convenția Democratică câștigase alegerile.

Am luat aproximativ aleatoriu capitole de cheltuieli din Sistemul de Achiziții Publice - SEAP pentru a da o imagine despre ce fel de cheltuieli face statul, cand tu te uiți la fantome cu deficitul care îngrozește România, și iar se flutură, ca și acceptat, măriri de taxe. Cu prețul nervilor, uită-te mai departe.

Numai niște rău-voitori și anti-europeni ar putea contesta alegerile prezidențiale recent încheiate, spunând că a fost o imensă fraudă electorală. Că nu aveau cum să voteze în interiorul țării 10 milioane de persoane, așa cum o arată cifrele oficiale, câtă vreme sunt 3,8 milioane de copii iar 5-6 milioane de români sunt în afara granițelor.

Sectorul energetic românesc nu poate fi guvernat în ritmul alert și nesigur al sondajelor sau în cel haotic al campaniilor electorale. Proiectele din energie se construiesc în mulți ani și angajamentele investiționale pot fi de ordinul miliardelor; orice întrerupere sau schimbare abruptă de viziune înseamnă pierderi de timp, bani și încredere.

Cea mai mare enigmă a alegerilor încheiate o reprezintă românii. Iar dintre ei, românii trăitori în străinătate sunt cei mai misterioși. Nu au trecut nici trei zile și, deja, am parcurs câteva teorii, de la cele mai simple până la cele mai îmbârligate. Mărturisesc că am fost vrăjit de unele, până în clipa în care am dat de altele. Mă voi referi numai la cele care au apelat la o adresare civilizată, lipsită de zorzoane și injurii și care au făcut, cât de cât, apel la date verificabile.