Opinii

Recent, la emisiunea „Back in business”, pe care o realizez la Profit TV, am avut un dialog cu reprezentanții CFA România, organizația care a lansat o interesantă campanie de educație financiară. Campania se numește „Generația I” și, într-o lume care a botezat și caracterizat în feluri diferite generațiile tinere, Millenialls, Z sau Y, I vine de la un factor important și anume „independența financiară”. „Generația I” nu ține neapărat de vârstă, ci de bugetul personal și de modul în care o familie sau o persoană poate să își câștige independența financiară.

Sunt câteva „fantome” care umblă prin Europa sub forma unor noi idei economice. Sunt contestate, sunt disecate, iar specialiștii, cetățenii și oamenii politici se întreabă ce șanse sunt ca ideile să se transforme în realitate. Este vorba, în primul rând, despre ideea unui venit minim necondiționat. Sunt multe argumente pro și contra legate de această temă. Există chiar și un experiment realizat de Finlanda, ale cărui rezultate sunt discutabile.

Subliniam în precedentul articol că evoluția nefavorabilă a economiei românești în 2019, având ca rezultat creșterea deficitelor (bugetar, comercial și de cont curent), necesită o întoarcere rapidă la prioritățile economice, în detrimentul subiectelor politice.

Parafrazându-l pe Preda, aș spune că ”dacă educație nu e, nimic nu e”. Nici sănătate, nici autostrăzi, nici parlament si nici guvern. E poate pentru prima dată că, în sfârșit, acest lucru fundamental nu mai pare un simplu ”moft pentru cei bogați” și nici o chestie care-l cam sâcâie pe un fost primar de sector, un mare latifundiar sau un mare investitor în hotelăria românească.

Suntem parte a Uniunii Europene, în NATO și din Organizația Mondială a Comerțului. Beneficiem, în principiu, de „bunuri publice” de la ele. Cum procedăm, ca să fim consecvenți? Mărim taxele până la cel mai mare nivel din UE? Decretăm „salariul” minim la valoarea cea mai ridicată pe care o găsim afară? Ridicăm reglementările și standardele de calitate, securitate etc. până la cele mai ridicate cote pe care le găsim în UE și NATO?

Până zilele trecute, se putea spune că liberalii din România erau sublimi, dar lipseau cu desăvârșire. Sau că, cel mult, încăpeau într-un microbuz. Declarația liderului PNL, Ludovic Orban, referitoare la eliminarea scutirii la impozitare a angajaților din IT a renăscut parcă spiritul liberal, cel puțin pe rețelele de socializare. Unii l-au acuzat pe liderul PNL de iliberalism, de socialism chiar, alții l-au apărat, prezentându-l drept ultim apărător al cotei unice.

“Final Four-ul” alegerilor din România și-a consumat prima etapă, cu rezultate încurajatoare, la prima vedere pentru mediul de afaceri. Agitația politică continuă însă, în detrimentul revenirii în prim-plan a subiectelor economice de actualitate.

Mă alătur corului de ignoranți în ale fizicii care au mai citit pe ici, pe colo, din lucrările mai accesibile ale lui Stephen Hawking (și care tocmai de aceea au devenit best-seller-uri) și s-au lăsat vrăjiți de fascinația și chiar obsesia mass media pentru personalitatea sa.