În timpul unei călătorii recente la Budapesta, am avut ocazia să discut cu un șofer de taxi despre realitățile politice din Ungaria. După ce i-am spus, la cerere, că sunt jurnalist din România, mi-a împărtășit cu frustrarea și îngrijorarea sa legate de situația din țara lui și mi-a cerut să le spun românilor ce se petrece în Ungaria.
Deși poate părea altfel, acest text este și nu este despre alegeri. Nu este direct despre alegerile prezidențiale, dar este despre alegerile de politică economică care vor ghida sectorul energetic românesc.
Oricât ne-am întreba ce fel de președinte are nevoie România, alegerile ne-au lăsat două opțiuni clare. Iar contextul în care ne aflăm este unul dintre cele mai dificile din ultimele decenii, social și economic deopotrivă. Pentru a rămâne în echilibru, nu avem nevoie de un președinte contabil sau economist, ci de un președinte lucid. De un lider care să fie dispus să înțeleagă legătura dintre economie și încredere.
Nu scriu rândurile astea ca jurnalist, analist sau expert în economie. Le scriu ca simplu om. Ca român care își plătește singur facturile, face cumpărături cu lista în mână și trăiește firesc, ca mulți alții, cu grija zilei de mâine. Le scriu ca om care nu mai are răbdare să aștepte „vremuri mai bune” în timp ce cei care ar trebui să le aducă se ceartă pentru putere, negând de fapt cele mai bune vremuri pe care avem șansa să le trăim deja.
Războiul comercial lansat de președintele Donald Trump nu e doar o chestiune de taxe vamale. Nu e despre o simplă dispută economică. Este un atac împotriva regulilor care au guvernat comerțul global în ultimele decenii. Este o ofensivă strategică ce urmărește să distrugă ordinea internațională bazată pe reguli, astfel încât să facă loc unui concept despre care am mai scris aici: un “realpolitik hiper-tranzacțional” - o lume dominată de forță, de tranzacții bilaterale și de interese brute.
POLITICA e scârboasă, după părerea mea, plină de minciuni și trădări, iar ce vedem acum îmi confirmă.
Nu am să fac nebunia de a „comenta” prestațiile candidaților de ieri și de alaltăieri. Nu mă interesează nici spectacolul, nici cearta, nici răcnetele. Nici slăbiciunile, care sunt omenești. Cine caută perfecțiune și miracol la vreun candidat înseamnă că încă mai crede că Ileana Cosânzeana s-a căsătorit cu fiul cel mic al împăratului. Tot ce înțeleg acum e că nu înțeleg. Și ar trebui să mă opresc, nu de alta, dar mi-e să nu mă trezesc cu eticheta de „actor politic”, păcatele mele.
Întrebare la Radio Erevan: Este posibil să impui o plafonare de marjă (de fapt adaos comercial) de la producător până la consumator numai 10% în comerțul alimentar? Ungaria anului 2025 zice că DA
S-a ridicat adesea problema dacă nu cumva România prezintă semne alarmante ale unui simptom ce înfrânează dezvoltarea economică. „Blestemul resurselor”: conceptul reflectă provocările asociate bogățiilor naturale – de la corupție și instabilitate până la hiper-dependența economică de resursele primare întâlnită cu precădere în cazul așa-numitelor petro-state.
Nu știu dacă a auzit multă lume de Skinnytok. E un trend pe TikTok, prin care se promovează slăbirea extremă. Cum e și firesc, această întrecere spre infern este promovată în rândul adolescenților și e chiar o competiție: care slăbește mai repede? Cine se distruge mai repede? Ăla câștigă.