Opinii

Cine se laudă că înțelege în profunzime ce se întâmplă azi în lume și explică asta vrea să vă ia banii. Sau să dovedească vreunei entitâți, eventual o scară de bloc, cât de inteligent și perspicace este. Eu, unul, mărturisesc că nu mai îndrăznesc să descâlcesc șfara cu smotocei la capăt a lumii contemporane. Mă dau bătut și privesc la comèdie.

Este statul un administrator capabil sau doar un custode al ineficienței?

Un nou acronim se consolideaza în agenda publică europeană: IAA (Industrial Acceleration Act).

Există o explicație comodă, repetată aproape reflex în spațiul public: relația tensionată dintre stat și mediul de afaceri ar fi, în esență, o problemă de comunicare. Dacă guvernul ar explica mai bine reformele, dacă ar „vinde” mai eficient măsurile, dacă ar avea o narațiune mai coerentă, atunci lucrurile s-ar regla. Este o explicație liniștitoare. Dar este, în mare măsură, greșită.

În politică, miopia nu este o simplă deficiență vizuală pe care o poți corecta cu ochelarii potriviți.

Suntem după 10 luni în care se încearcă la nivel economic repararea unora dintre stricăciunile de dinainte. Pentru că toate nu vor fi putea reparate așa ușor.

Economia globală se străduie să mărșăluiască în „Era Electricității”, însă trecerea de la molecule la electroni se tot lovește de o nouă realitate, mult mai contondentă decât și-ar fi imaginat arhitecții noii ere.

România a fost, în cea mai mare parte a istoriei sale recente, povestea unui potențial nevalorificat. Narațiunea standard despre competitivitatea României, în măsura în care există una în literatura internațională de business, este o narațiune a costurilor: forță de muncă ieftină, taxe reduse, o piață internă relativ mare pentru Europa Centrală și de Est.

În economia globală actuală, securitatea cibernetică nu mai este un sector tehnologic de nișă. Este o infrastructură critică a puterii, situată la intersecția dintre securitate națională, competitivitate economică și influență geopolitică.

Șantierul Naval Mangalia nu s-a terminat când a intrat în faliment. Acum doar s-a văzut finalul. Momentul în care s-a rupt cu adevărat a fost mai devreme, iar lanțul începe cu retragerea coreenilor și se închide cu ratarea programului corvetelor.

„Mâna invizibilă” a pieței va putea satisface cele mai presante pofte ale oamenilor și industriilor.

Există numeroase definiții ale Marii Strategii. Pentru John Lewis Gaddis, aceasta reprezintă alinierea aspirațiilor potențial nelimitate cu capacitățile în mod necesar limitate.

Există o povestire a unui italian celebru, Dino Buzzati, intitulată „Prăbușirea Balivernei”.

Creșterile susținute de preț, presiunea discounturilor și ascensiunea pieței de resale rescriu regulile industriei de luxury – inclusiv în România.

Coridoarele clădirii Berlaymont (sediul Comisiei Europene) răsună de „bruxelleză”, limba cu vocabular arid din care se ițesc tot mai des: „politici echitabile”, „garantarea aprovizionării”, „piața integrată”, „partajare”, „ținte de emisii”, „gigawați” și „interconexiuni”.

Nimeni nu e scutit de prostie. Nici geniile. Până la vârsta maturității, Isaak Newton rezolvase cele mai grele probleme de astronomie, matematică și optică ale epocii.

Bugetul pentru 2026 nu poate fi și nu trebuie citit ca un simplu exercițiu contabil.