Opinii

Sunt un fan al lui Michel Houellebecq și de-abia aștept să citesc ultimul său roman, Serotonin. Până atunci, am aflat din presă că personajul principal al romanului ar fi un inginer agronom francez care scrie rapoarte pentru Ministerul Agriculturii de la Paris și urăște Uniunea Europeană și conceptul de free trade promovat de aceasta. Acum, acest ultraminirezumat a fost făcut de ziariști și nu am cum să bag mâna în foc pentru corectitudinea sa până nu pun mâna pe carte. Dar dacă așa stau lucrurile, atunci și Houellebecq pare a fi căzut pradă confuziei între ce se pretinde a fi UE și ce este de fapt.

ROBOR (Romanian Interbank Offered Rate) este ruda mai săracă a LIBOR (London Interbank Offered Rate) și EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) din moment ce e folosită ca mijloc pentru a alimenta bugetul politizat al statului, prin intermediul taxei pe lăcomie. Și a fost considerată o mare victorie că respectiva taxă se va impune ca o marjă din activele băncilor doar dacă ROBOR depășește 2%, nu 1,5% - cum s-a vorbit inițial, adică cei care au negociat s-au bucurat că sunt mai puțin afectați de nivel, nu că taxa e arbitrară și băncile care stabilesc LIBOR și EURIBOR nu plătesc așa ceva.

Țara arde și baba se piaptănă semantic! Cam în situația asta mă aflu probabil dacă, din toată puzderia de taxe și măsuri noi împotriva mediului privat, anunțate ieri de ministrul Finanțelor, cel mai oribil lucru mi se pare că vine din zona limbajului.

Cu bune, cu rele, Bucureștiul continuă să se dezvolte. Sau mai bine zis - ca să evităm lipsa de precizie în limbaj - să se mărescă. Se extinde și ca suprafață, crește și ca efectiv al populației, în măsura în care statisticile nu vor dovedi, cumva, că mortalitatea e mai mare decât imigrația. O arată disperarea cu care posesorii mașinilor cu numere de București își văd ocupate locurile de parcare de autoturismele înmatriculate în Dolj, Gorj, Vrancea, Buzău, Constanța, Argeș sau Prahova.

Începând cu 1 noiembrie 2018 s-a redus cota de TVA de la 9% la 5% pentru serviciile de restaurant și de catering, într-o încercare de reducere a evaziunii fiscale și de creștere a accesului consumatorilor la anumite bunuri. Teoretic, asta ar însemna că un prânz servit la restaurant (fără băuturi alcoolice) care costa anterior 54,5 lei ar trebui să coste acum cu 2 lei mai puțin.

Mișcarea Vestelor Galbene a reușit în ultimele zile să-i înverzească și la față, nu doar la vorbe, pe politicienii francezi și nu numai. Și asta pentru că impozitarea bunurilor cu cerere inelastică este esențială pentru cuferele statelor moderne