Autori

Devalorizarea leului din ultima vreme și perspectiva nerespectării unora dintre criteriile de la Maastricht semnalată de Economistul-Șef al BNR readuce în dezbatere oportunitatea aderării rapide a României la zona euro, un punct de vedere reprezentativ pentru acest curent de opinie fiind exprimat in ZF sub titlul “Furtuna valutară arată de ce România trebuie să-și ia cât mai repede euro ca scut: De ce să plătim toți prin curs și prin dobânzi incompetența și populismul politicienilor?”.

Englezii îi spun “tipping point”. Adică acel punct în care se ajunge după o acumulare graduală și reversibila a unor schimbări. Acel punct din care orice mică schimbare produce o evoluție dramatică, cu consecințe de data aceasta ireversibile. Evoluțiile economice sau cele ale piețelor financiare oferă de multe ori ilustrări perfecte pentru ceea ce înseamnă “tipping point”.

Educația financiară a românilor a trecut pe “repede înainte” în ultimele zile, în condițiile în care vedeta spațiului public a fost un indicator financiar, ROBOR, a cărui existență nu preocupa prea multă lume până de curând. Poate cu excepția unora dintre cei care au luat credite cu dobândă variabilă în lei. Din păcate, discuțiile pe tema acestei dobanzi, ROBOR, au sfârșit într-o hărmălaie din care nu se mai înțelege mare lucru. Să încercăm să punem cu luciditate lucrurile la locul lor.

Publicarea acum opt luni, în calitate de economist-șef al BCR, a unui comentariu intitulat “Chef pe muzică de titanic?” l-a făcut pe unul dintre clienții băncii să sune și să protesteze împotriva “pesimismului excesiv” pe care domnia sa considera că îl manifestam. Privind acum în jur, chiar nu am remușcări.