Autori

Când în sfârșit credeam că le-am văzut pe toate în cursul anului 2017 în materie de ”Revoluție Fiscală” și că ne-am putea bucura de o bine meritată pauză în așteptarea provocărilor pe care eram și suntem siguri că anul ce vine ni le rezervă, am realizat totuși încă o dată că și în acest domeniu este pe deplin adevărată zicala din fotbal că meciul se joacă până când fluieră arbitrul finalul de meci și trebuie să rămâi concentrat pe balon, pentru că altfel, până în ultimul moment, surprize pot încă să apară.

Anul 2017 s-a dovedit nu doar unul al unor modificări fiscale de mare amploare (denumite generic ”revoluție fiscală”), dar și unul al marilor surprize în planul măsurilor legale adoptate, bine camuflate în cadrul actelor normative emise, iar finalul său nu putea să facă notă discordantă. Înscriindu-se în aceste tendințe, proiectul de ordonanță publicat de Ministerul Finanțelor Publice pentru modificarea Legii evaziunii fiscale nr.241/2005 cuprinde o serie de modificări de substanță în domeniu, dintre care unele, la o lectură neatentă, pot scăpa chiar unor specialiști, în timp ce nespecialiștii au șanse dacă nu nule, cel puțin minime, să le detecteze.

Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe controversata Ordonanță de Urgență 79/2017, care prevede ”transferul” contribuțiilor sociale preponderent din sarcina angajatorului în cea a angajatului, și autoritățile au adoptat o nouă reglementare cu mare impact asupra mediului de afaceri din România, de data aceasta generând efecte juridice greu de înțeles și chiar în contradicție cu regulile de bază ale dialogului social din țara noastră, mai ales în condițiile unei lipse manifeste de corelație între cele două reglementări legale.

Relația celor care plătesc taxe cu cei responsabili de strângerea acestora nu a fost de-a lungul istoriei de cele mai multe ori nici simplă și nici plăcută. Primii au încercat să cedeze cât mai puțin din rezultatele muncii lor, iar cei din urmă erau obligați să strângă de la oameni oricât era necesar pentru a acoperi nevoia de bani a Statului. În esență, raportul dintre cele două părți nu s-a schimbat foarte mult în timp, iar zelul peste măsură continuă să facă victime.

Se vorbește din ce în ce mai mult în aceste zile fierbinți de vară despre „transferarea” în întregime a contribuțiilor sociale (CAS și CASS) în sarcina angajatului, prin ceea ce Ministerul Finanțelor Publice a desemnat în comunicatul oficial din 27 iulie 2017 a fi „Preluarea de către angajat a CAS și CASS datorate de angajator începând cu data de 1 ianuarie 2018”. Se arată printre altele că „sumele reprezentând CAS și CASS, care în prezent sunt datorate de angajator în nume propriu, vor fi preluate de către angajat”, dar și că „măsurile nu vor implica creșterea cheltuielilor salariale pentru angajator”.