Autori

Este greu să ne gândim la o problemă care reunește clasa politică profund divizată a Statelor Unite mai mult decât nevoia de a limita influența tot mai mare a Chinei, fie prin restricții comerciale, prin tarife la vehiculele electrice chinezești (EVs) sau prin interzicerea TikTok. Dar, deși argumentul de securitate națională pentru astfel de măsuri protecționiste este incontestabil convingător, nu e clar dacă liderii politici americani și publicul american sunt pregătiți pentru potențialele consecințe economice.

Ascultând bancherii centrali, ai putea crede că recenta criză a inflației ridicate a fost doar o eroare scuzabilă de prognoză post-pandemie, făcută în condiții de incertitudine extremă. Dar, deși această narațiune predomină acum pe piețe și în presa financiară, ea presupune un nivel de independență a băncii centrale care este, pur și simplu, nerealist în mediul economic și politic volatil de astăzi. Și chiar dacă băncile centrale ar reuși să reducă inflația la 2% în viitorul apropiat, probabilitatea unei alte creșteri inflaționiste în următorii 5-7 ani a crescut semnificativ.

De peste un deceniu, numeroși economiști – în primul rând, dar nu exclusiv de stânga – au susținut că potențialele beneficii ale utilizării datoriilor pentru finanțarea cheltuielilor guvernamentale depășesc cu mult orice costuri asociate. Ideea conform căreia economiile avansate ar putea suferi din cauza supraîndatorării a fost respinsă pe scară largă, iar vocile disidente au fost adesea ridiculizate. Chiar și Fondul Monetar Internațional, în mod tradițional un susținător ferm al prudenței fiscale, a început să susțină niveluri ridicate de stimulente finanțate din datorie.

Cu o lună înainte de 2024, prognoza consensuală privind evoluția globală a economiei mondiale rămâne prudent de optimistă, majoritatea băncilor centrale și a analiștilor prognozează fie o aterizare ușoară, fie o eventuală absență a aterizării [3]. Chiar și colegul meu Nouriel Roubini [4], faimos pentru opiniile sale pesimiste [5], consideră că scenariile cele mai pesimiste sunt cele mai puțin probabile [6].

Economia mondială a fost plină de surprize în 2023. În ciuda creșterii puternice a ratelor dobânzilor, Statele Unite au reușit să evite cu succes o recesiune, iar marile piețe emergente nu au intrat în spirală într-o criză a datoriilor. Chiar și economia geriatrică a Japoniei a dat dovadă de o vitalitate uimitoare. Prin contrast, Uniunea Europeană a rămas în urmă, deoarece motorul său de creștere german s-a oprit, după ce era de patru decenii de hipercreștere a Chinei s-a încheiat brusc.