Autori

Coridoarele clădirii Berlaymont (sediul Comisiei Europene) răsună de „bruxelleză”, limba cu vocabular arid din care se ițesc tot mai des: „politici echitabile”, „garantarea aprovizionării”, „piața integrată”, „partajare”, „ținte de emisii”, „gigawați” și „interconexiuni”.

Bugetul pentru 2026 nu poate fi și nu trebuie citit ca un simplu exercițiu contabil.

Deschizi televizorul: ecranul e înroșit de breaking-news după breaking-news.

Ce s-a întâmplat sâmbătă 28 februarie nu este doar o altă scânteie regională izbucnită în „butoiul cu pulbere” al Orientului Mijlociu.

Pe 28 februarie, lumea s-a trezit într-o nouă paradigmă geopolitică.

Ultimele decenii europene au fost dominate de efervescența optimistă a „țintelor de mediu”, culminând cu Green-Deal - o strategie mai mult poetico-militantistă decât pragmatică de creștere economică, lansată de Comisia Europeană în 2019 și având ca scop principal transformarea UE într-o societate neutră din punct de vedere climatic până în 2050.

Ai 11.000 de euro de dat? Este factura pe care statul ți-a pus-o în cârcă pentru a plăti doar dobânzile eșecului politic.

România a intrat oficial în recesiune tehnică, confirmată de datele seci ale Statisticii.

Cel mai mare risc pentru România nu este lumea care parcă se destramă din ițele ce le credeam veșnice.

Securitatea energetică definește tot mai pregnant suveranitatea statelor, iar prețurile la energie influențează inflația și competitivitatea economiei europene.