Autori

România este aruncată între ieri și mâine; este blocată între trecut și viitor, cu un cost economic aproape imposibil de suportat.

La 30 septembrie publicam un comentariu cu titlul „Victoria în alegeri va fi încă un eșec” și subliniam atunci că „zavera permanentă dintre grupările politice care-și împart vremelnic puterea dar și bâlbâiala unor decizii cu profund impact financiar, economic și social demonstrează o majoră ruptură societală între cei ce promit și cei cărora le este promisă o viață mai bună”. Prăpastia căscată între cetățeni și clasa politică a continuat să se adâncească și să se lărgească în ultimele trei luni până într-atât încât pare astăzi că nicio punte nu mai poate să unească cele două părți.

În plin proces de tranziție energetică, România are nevoie de o legislație modernizată, care să susțină dezvoltarea unei industrii strategice pentru viitorul energetic al țării. Salut în primul rând adoptarea unei strategii energetice elaborată și prin contribuția unui număr semnificativ de experți, care și-au exprimat cu diverse ocazii și nevoia unei reforme a legislației care guvernează sectorul energetic..

România are nevoie stringentă de creșterea capacității sale instituționale pentru a putea facilita și administra punerea în aplicare a unei multitudini de regulamente și reglementări europene, mai ales în domeniul energiei.

Consider că anul în curs este unul “perma-poli-electoral”, parafrazând astfel modul în care fusese caracterizată economia globală - afectată de o așa zisă perma-poli-criză - după pandemia Covid-19 și cuprinsă mai apoi și în iureșul războiului din Ucraina și al convulsiilor din Orientul Mijlociu.

E limpede că, fiind membru al UE, România trebuie să-și alinieze strategiile și politicile la obiectivele europene de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Gazele naturale, cu emisii mai scăzute decât alți combustibili fosili, vor contribui la atingerea acestor obiective. Mai mult, țara noastră poate să devină un lider regional în securitatea energetică, contribuind la obiectivele europene prin utilizarea optimă a resurselor sale de gaze naturale și prin inversarea dependenței de importuri de energie până în 2035 - un alt obiectiv strategic aflat în vizorul ministerului de profil. Acest lucru poate fi realizat prin intensificarea exploatării resurselor interne de gaze naturale și integrarea acestora într-un mix energetic diversificat.

Sunt semne că Europa de după 9 iunie încearcă să fie ceva mai blândă cu propria industrie față de Europa de dinainte. Noua coloratură a viitorului Parlament European și a viitoarei Comisii Europene, alături de câteva declarații publice din ultimele săptămâni ne arată că este posibilă o abordare foarte serioasă a ceea ce s-ar numi un „pact industrial european”.

Una dintre cele mai puternice metafore folosite de jurnalistul Tim Marshall în volumul "Epoca Zidurilor" este aceea că zidurile nu sunt doar structuri fizice, ci mai ales simboluri ale divizării umane și ale segregării sociale; sunt expresii ale fricii, ignoranței, intoleranței și lipsurilor noastre

La București este în curs de elaborare strategia energetică a României, un document programatic care ar trebui să guverneze modul în care se va produce întreaga transformare economică datorată tranziției energetice, sau cauzată, după caz, de aceasta. Dar zgomotul electoral de la București acoperă cu totul munca și abordările strategice de importanță majoră pentru următoarele decade

Era tranziției energetice e aici. Și în mijlocul peisajului în plină schimbare, industria țițeiului și gazelor naturale își asumă o serie de provocări majore legate de gestionarea resurselor umane și de asigurarea continuității forței de muncă calificate. Transformările economice și evoluția radicală a sectorului energetic au provocat o reevaluare profundă a modului în care sectorul se adaptează la noile realități ale pieței și la cerințele tot mai stringente în ceea ce privește durabilitatea și reducerea emisiilor de carbon.