În prologul cărții sale „Drumul spre nelibertate”, istoricul american Timothy Snyder scria în 2018 că „secolul XX se sfârșise de mult, iar lecțiile lui rămăseseră neînvățate.
De multă vreme energia nu mai este doar o resursă economică, este mai ales o armă geopolitică: este putere, influență și monedă. Viitorul echilibru global este modelat de controlul asupra energiei, fie că este vorba de combustibili fosili sau resurse și tehnologii moderne pentru energie curată
În lumea în care trăim, experții măsoară adesea prosperitatea economică prin ritmul rapid al creșterii PIB-ului, iar aceasta din urmă este des regăsită în obiectivele de guvernare ale mai tuturor guvernelor lumii. Unele guverne obțin creșterea economică prin încurajarea de exporturi masive. Alte guverne pompează veniturile realizate în investiții de amploare ce fundamentează creșterea economică. Iar unele guverne aleg să finanțeze creșterea prin împrumuturi masive redirecționate către consum sau/și investiții.
Economia românească e prinsă într-o menghină a cifrelor mari și cifrelor mici; în plus, “cifrele mari” stau povară grea în cârca “cifrelor mici”.
Scriam în comentariul anterior (“O privire în haos; lumea fără o ordine mondială”) că într-o lume fără o ordine globală coerentă și cu Statele Unite ale Americii pășind în “era Trump 2.0”, națiunile dau semne că se orientează spre o formă brută de „realpolitik” - o politică bazată pe pragmatism și interese materiale, mai degrabă decât pe ideologii, principii etice sau morale. Vedem deja cum populismul exacerbat, naționalismul și extremismul în creștere, rivalitățile geopolitice și inegalitățile economice pun o presiune imensă asupra sistemului mondial.