Autori

Războiul comercial lansat de președintele Donald Trump nu e doar o chestiune de taxe vamale. Nu e despre o simplă dispută economică. Este un atac împotriva regulilor care au guvernat comerțul global în ultimele decenii. Este o ofensivă strategică ce urmărește să distrugă ordinea internațională bazată pe reguli, astfel încât să facă loc unui concept despre care am mai scris aici: un “realpolitik hiper-tranzacțional” - o lume dominată de forță, de tranzacții bilaterale și de interese brute.

S-a ridicat adesea problema dacă nu cumva România prezintă semne alarmante ale unui simptom ce înfrânează dezvoltarea economică. „Blestemul resurselor”: conceptul reflectă provocările asociate bogățiilor naturale – de la corupție și instabilitate până la hiper-dependența economică de resursele primare întâlnită cu precădere în cazul așa-numitelor petro-state.

Pe vremuri America era ca un super-DJ care mixa solo pe unica scenă globală. Dar acum pare că și-a scos căștile și în plină disonanță se ceartă cu fanii din primul rând. Pe de-asupra tuturor, o grea întrebare plutește: „Cine preia butoanele?”

România este o țară flămândă de stabilitate și rezultate pozitive, flămândă de dezvoltare economică, de investiții solide, de prosperitate. Un miliard de euro investit în economia națională ar putea să fie exact ceea ce are țara nevoie. Dar modul în care privim o investiție de amploarea unui 1 miliard poate nu numai să “pună în praștie” dezvoltarea unui sector, ci să fie și un test de bună guvernare pentru România însăși.

Impozitul pe construcții speciale - cunoscut popular sub termenul „taxa pe stâlp” - aduce o gravă amenințare dezvoltării și creșterii economice naționale. Dincolo de faptul că nu este o măsură fiscală eficientă și nu rezolvă problemele structurale ale bugetului, experții arată că impozitul pe construcții speciale are un efect marginal asupra veniturilor statului și aduce un impact negativ semnificativ asupra economiei. De ce spun asta?