Autori

Îmi scrie un francez care a sosit în România acum 30 de ani și, ce să vezi?, a rămas aici. I-a plăcut, s-a căsătorit, și-a făcut o casă la țară și… Dar să îl lăsăm pe el să continue: «Ne-am mutat la țară în România – o zonă bucolică și înapoiată, unde caii și vacile încă mai cutreierau satul.

Vorbeam ieri despre cei 4 milioane de concetățeni care s-au aliniat în spatele suveranismului. Și mă cuprinde disperarea când văd că atât comentatorii, cât și partida „pro-europeană” îi iau în derâdere și îi consideră spălați pe creier.

Precum v-am spus data trecută, nu numai în Ierusalim, dar în toată creștinătatea, ba chiar și în toată lumea cunoscută, fenomenul profetic a cunoscut o răspândire necontrolată

Dacă vă mai amintiți scene de la revoluție, e imposibil să nu vă treacă prin minte escadrilele misterioase de pe cerul patriei, în care sublima armată română trăgea cu tot armamentul din dotare.

Dincolo de vânzoleala politică – una care mi s-a părut deseori la limita penibilului, dincolo de sictirul publicului, un lucru e clar: partidele nu mai au ce să ofere nici electoratului, nici viitorului.