Autori

Există o povestire a unui italian celebru, Dino Buzzati, intitulată „Prăbușirea Balivernei”.

Nimeni nu e scutit de prostie. Nici geniile. Până la vârsta maturității, Isaak Newton rezolvase cele mai grele probleme de astronomie, matematică și optică ale epocii.

Ceea ce mă intrigă cel mai mult în ultimul timp e modul în care oamenii au început să-și fabrice dușmani.

Geme planeta de un oftat general, care se aude peste tot: „Maică, pe vremea mea…” Oftatul ăsta – în toate epocile, chiar și acum 100 sau 1.000 de ani – ascunde o suferință identică.

În urmă cu 35 de ani, Ion Iliescu ne vorbea (și mulți dintre noi râdeau în hohote) de a treia cale. Unde nici întristare nu va fi, nici suferință.

Articolul de azi ar fi trebuit să fie foarte scurt, fiind inspirat de ultima declarație financiară a premierului: deficitul României s-a redus cu 15 miliarde (de lei).

În urmă cu 500 de ani, filosoful Thomas Morus scria o chestie rău prevestitoare, în celebra lui carte, „Utopia”: „Oile voastre, care altădată erau atât de blânde și supuse și se mulțumeau cu puțină hrană, au ajuns acum niște devoratoare atât de mari și de sălbatice, încât îi mănâncă, îi înghit chiar pe oameni.”

Mă îndeamnă o bună prietenă să fac postare dintr-un comentariu pe tema noii programe. Iată că o transform acum într-un articol.

Din nefericire, ne-am obișnuit ca oamenii politici nu numai să dea pe goarnă lucruri trăsnite, dar să și facă ce spun.

Pacea propusă Ucrainei – dincolo de aspectele militare, economice, morale – ridică, mai ales în Europa, o problemă foarte spinoasă.