Autori

O regulă nescrisă și păcătoasă zice că dușmanul nu are niciodată dreptate. Poate să baliverneze și că 1+1=2, tot i se va găsi nod în papură cu această ultimă nemernicie. Urmărind postările din social media, articolele de pe saituri, discuțiile din studiourile TV și monoloagele din podcasturi, nu pot decât să constat că dracul e mai negru decât găurile negre care absorb energia Universului. Deși pare de succes, această tactică propagandistică eșuează pentru că îi convinge exclusiv pe cei convinși și îi gonește pe indeciși. În fața tornadei de acuze pe care nu le mai crede, orice om cu scaun la cap cade pe gânduri și-și rupe noada.

Îmi scrie un francez care a sosit în România acum 30 de ani și, ce să vezi?, a rămas aici. I-a plăcut, s-a căsătorit, și-a făcut o casă la țară și… Dar să îl lăsăm pe el să continue: «Ne-am mutat la țară în România – o zonă bucolică și înapoiată, unde caii și vacile încă mai cutreierau satul.

Vorbeam ieri despre cei 4 milioane de concetățeni care s-au aliniat în spatele suveranismului. Și mă cuprinde disperarea când văd că atât comentatorii, cât și partida „pro-europeană” îi iau în derâdere și îi consideră spălați pe creier.

Precum v-am spus data trecută, nu numai în Ierusalim, dar în toată creștinătatea, ba chiar și în toată lumea cunoscută, fenomenul profetic a cunoscut o răspândire necontrolată

Dacă vă mai amintiți scene de la revoluție, e imposibil să nu vă treacă prin minte escadrilele misterioase de pe cerul patriei, în care sublima armată română trăgea cu tot armamentul din dotare.