Autori

În momentul de față, în societatea românească, suntem într-un deceniu în care ajungem la limitele unui model economic bazat pe taxe mici, salarii mici și fonduri europene. Marea provocarea devine tranziția către ceea ce se va întâmpla după 2028-2029.

Cu schimbarea recentă de leadership de la mijlocul lunii mai, tot mai mulți se uită cu atenție la ce se întâmplă în Singapore. Pe scurt, în mai puțin de șase decenii de independență, Singapore a reușit să se transforme dintr-o societate subdezvoltată într-un hub global al afacerilor, tehnologiei și inovației printr-o combinație (mai ușor sau mai greu de replicat, rămâne de discutat) de factori cheie. Într-un moment în care discutăm tot mai mult despre care trebuie să ne fie pașii în anii următori, adoptarea unor elemente din acest model ar putea fi luată în considerare pentru dezvoltarea economică și socială a României.

Tot vorbim de partenerii strategici, în zona de securitate și economie dar ce învățăm de la ei? Let’s walk the talk, cum ar spune principalul partener. Vedem în ultima perioadă un narativ care prinde tot mai multă tracțiune, cel despre declinul Vestului și în special al SUA și Germaniei, ca principali exponenți.

În contextul globalizării care generează interdependența statelor la nivel mondial, capacitatea unei națiuni de a-și proiecta influența pe scena internațională este esențială pentru promovarea intereselor naționale. România, prin diversele sale resurse de soft power si cu ajutorul unor inițiative strategice de smart power, își poate extinde semnificativ amprenta globală.

Într-o încercare tardivă de a prelua conducerea NATO, președintele Klaus Iohannis, ne anunță media internaționale, s-a angajat în cursa pentru șefia Alianței pe ultima sută de metri, într-un moment în care candidatul principal, Mark Rutte, pare deja învingător, având un consistent sprijin din partea unor capitale cheie.