Autori

România a fost, în cea mai mare parte a istoriei sale recente, povestea unui potențial nevalorificat. Narațiunea standard despre competitivitatea României, în măsura în care există una în literatura internațională de business, este o narațiune a costurilor: forță de muncă ieftină, taxe reduse, o piață internă relativ mare pentru Europa Centrală și de Est.

În economia globală actuală, securitatea cibernetică nu mai este un sector tehnologic de nișă. Este o infrastructură critică a puterii, situată la intersecția dintre securitate națională, competitivitate economică și influență geopolitică.

Există numeroase definiții ale Marii Strategii. Pentru John Lewis Gaddis, aceasta reprezintă alinierea aspirațiilor potențial nelimitate cu capacitățile în mod necesar limitate.

România se află într-un moment economic cu miză strategică reală.

Ray Dalio spune un lucru simplu și incomod: în istoria marilor puteri, forța financiară (capacitatea de a-ți depăși rivalii prin resursele pe care le ai sau obții) a fost întotdeauna una dintre cele mai importante forme de putere.

În momentele de criză sau de oboseală colectivă, politica are un reflex aproape mecanic: caută soluții în instituții, în proceduri, în pachete de măsuri.

Davos nu mai este demult doar un loc de networking sau un ritual anual al elitelor globale.

Pentru generația mea, promisiunea de bază a României era simplă și puternică: ai carte, ai parte.

România economică trăiește într-o stare aproape permanentă de alertă. Titlurile curg săptămânal: „s-a închis o fabrică”, „s-au pierdut sute de locuri de muncă”, „un investitor străin își mută producția”. Sunt reale, sunt dureroase și nu trebuie cosmetizate. Dar ele spun doar o parte din poveste.