Autori

Federația Europeană a Traderilor de Energie (European Federation of Energy Traders – EFET) avertizează, într-o scrisoare adresată deopotrivă autorităților de la București și celor de la Bruxelles, că recenta ordonanță de urgență a Guvernului României de modificare a legislației de sprijinire a consumatorilor de energie, prin extinderea și înăsprirea dramatică a supraimpozitării tranzacțiilor jucătorilor din sector, în primul rând a exporturilor, riscă să declanșeze o reacție în lanț care să ducă de-a dreptul la ″destructurarea″ pieței europene integrate de electricitate și chiar să provoace mari probleme de aprovizionare la iarnă nu doar în România, ci la nivelul întregii regiuni.

Comisia Europeană va propune, în cadrul discuțiilor de vineri pe tema conținutul pachetului de măsuri de combatere a crizei energetice, supraimpozitarea veniturilor producătorilor de electricitate provenite din vânzarea acesteia la un preț mai ridicat de 200 de euro/MWh.

Guvernul german își menține decizia adoptată în 2011 de a renunța la energia nucleară începând cu 1 ianuarie 2023, închizând ultimele 3 centrale rămase, în pofida crizei energetice din Uniunea Europeană. 2 dintre cele 3 centrale nucleare, situate în Bavaria și Baden-Württemberg, vor rămâne în rezervă până în luna aprilie a anului viitor, însă nu vor fi făcute operaționale decât dacă disparitatea între producția de energie electrică dintre nordul și sudul Germaniei va deveni prea mare pentru ca rețeaua națională să o poată gestiona. În prezent, producția de energie nucleară reprezintă aproximativ 5-7% din totalul energiei generate în Germania.

Plafonarea prețurilor duce inevitabil la penurie, cererea fiind stimulată artificial, în timp ce oferta (asigurată de producători sau traderi) nu poate face față majorării cererii. Dacă mai apar și fenomene meteo adverse sau avarii, dezastrul poate fi unul total. Asta spun manualele de economie, nu și politicienii. Cel mai recent caz este cel al Ungariei, unde șoferii nu mai pot alimenta din unele stații OMV, compania recunoscând că, din cauza închiderii rafinăriei sale de lângă Viena și a nivelului scăzut al apelor Dunării, nu poate asigura alimentarea stațiilor pe care le deține în statul vecin.

Comisia Europeană propune două variante de plafonare a prețului gazelor, prima instituind un veritabil cartel al cumpărătorilor de gaz rusesc, cea de-a doua fiind una mai nuanțată, împărțind statele membre în două zone, în funcție de gradul de risc de întrerupere a aprovizionării. Prima variantă majorează riscul întreruperii totale de către Rusia a furnizării de gaze către Europa, cea de-a doua impune României să furnizeze gaze, din producție internă sau importuri (dacă vor mai exista), statelor cele mai dependente de livrările Gazprom.