Autori

Un cunoscut om de afaceri al cărui business s-a dovedit in corpore falit, dar el e prosper pe persoană fizică, sugera - în urmă cu cinci ani - că românii, care n-au furat, nu i-a dus capul s-o facă, nu că n-ar fi vrut.

După cum am arătat și în alte articole, ceea ce i-a lipsit României în anii 90 a fost un ansamblu de reforme radicale de tip terapie de șoc, așa cum a implementat Polonia. Cu prețul unor suferințe acute, însă pe o perioadă relativ scurtă de timp, economia poloneză s-a eliberat în bună măsură de balastul comunist și a câștigat masiv productivitate și competitivitate.

Am avut la un moment dat un șef, la un ziar, care spunea: Exprimă-te simplu, ca să înțeleagă și mama! Mereu am fost tentat să-i spun: Trimite-o pe mama ta la școală! Dar n-am făcut-o, fiindcă femeia n-avea nicio vină, el nu înțelegea noțiunile de bază, deși patronul avusese curajul să-l pună să conducă o publicație.

După cum am mai scris, nici măcar Francis Fukuyama însuși nu mai crede în așa-numitul „sfârșit al istoriei”, anume că sistemul occidental format din democrație parlamentară și economie de piață s-a instaurat definitiv la „cârma” umanității. Dar m-am mai gândit că motivul e de fapt acela că ceea ce Fukuyama și cam toată lumea numește "economie de piață" nu e decât un soi de "etatism cu față umană".

Breaking News! S-a atins cel mai slab leu din istorie: 4,7669. Nici măcar nu e adevărat, statisticile Băncii Centrale Europene afișează un nivel maxim de 4,7737 lei/euro pe 13 martie, după o rată de 4,7722 pe 24 ianuarie. Iar pe graficul Bloomberg se poate observa un curs maximum de 4,7767 pe 12 martie și unul de 4,7751 pe 28 ianuarie, peste “vârful” de joi de 4,7674. De unde se vede că recordurile sunt relative, doar emoția e mare. Și o dată cu ea se verifică și Legea lui Murphy potrivit căreia informațiile din presă sunt în general adevărate, cu excepția celor cu care te confrunți în mod direct și care conțin mic imperfecțiuni.

Atunci când ne uităm la o Europă în care băncile încep să semene până la confuzie unele cu altele, pentru că plafonul de garantare face ca riscul să se diluează la nivel de entitate bancară și să fie judecat sistemic, ne îndreptăm instantaneu atenția către Statele Unite, unde finanțarea vine preponderent de pe piața de capital.

Elvis Presley, cel mai bine vândut artist solo al tuturor timpurilor - ce a devenit celebru într-o perioadă în care capitalismul părea indestructibil - era perfect conștient că antidepresivele îl pot ucide, a sugerat Priscilla, fosta sa soție. Iată un exemplu tipic de disonanță cognitivă. Conceptul, teoretizat de Leon Festinger arată că aceeași persoană poate avea două opinii contrare. Știu că nu fac bine, dar continui să beau băuturi tari și să fumez, și apoi mă liniștesc cu zicerea că de ceva tot trebuie să mor...

Principatul Liechtenstein, unul dintre cele mai mici și mai bogate state din lume, cu o populație de numai 38.000 de persoane, cu un PIB pe cap de locuitor de peste 140.000 de dolari și o rată a șomajului de sub 2%, și-a sărbătorit recent cea de-a 300-a aniversare. Cu această ocazie, de neimaginat în alte părți, dar aproape de rutină în mica țară alpină mărginită de Elveția și Austria, locuitorii au băut bere cu monarhul constituțional al principatului, prințul Hans-Adam II de Liechtenstein, pe peluza din fața palatului princiar din capitala Vaduz.

China comunistă a făcut, începând cu 1978, cam ce-au făcut în URSS, în epoci diferite, Lenin și Gorbaciov (NEP și perestroika). Confruntate cu o economie în prăbușire și cu o penurie tot mai mare de produse de bază, care le amenință grav popularitatea, regimurile comuniste injectează doze mici, controlate, de liberalism economic, pentru a ține în viață în mod artificial un sistem bazat pe abolirea proprietății și inițiativei private și pe controlul cvasitotal al statului asupra factorilor de producție.

Se spune că politica este arta compromisului. Posibil să fie și asta pe anumite planuri, dar mie mi se pare că, atunci când vine vorba de economie, politica este în primul rând arta păstrării aparențelor. Demers care se poate dovedi de succes pe anumite perioade, chiar timp de mai multe cicluri electorale, însă nu la nesfârșit. Asta pentru că adversarii sunt practic de neînvins: legile fizicii, ale aritmeticii și, cu voia, dumneavoastră, ultimele pe listă, cele ale economiei.