Autori

În "Antifragil", a doua sa carte ce a căpătat statutul de cult, după "Lebăda neagră", Nasim Nicholas Taleb arată că, la fel cum organismul uman are de câștigat de pe urma stresului și tensiunii la care este supus ocazional, dezordinea, volatilitatea, haosul și factorii de stres au beneficii și pentru companii, instituții și comunități politice.

Vi se pare normal ca băncile centrale să fie listate la Bursă? Bizar, nu?!, în ziua de azi, atunci când ne gândim la respectivele entități, automat le considerăm a fi instituții publice, aflate sub controlul statului. Cum ar putea lucrurile să stea altfel, devreme ce ele au monopol pe emisiunea de monedă, joacă rolul de împrumutători de ultima instanță ai băncilor comerciale și au și atribuții în supravegherea și reglementarea acestora?

Aș vrea să reiau un articol din anul 2016, pe care l-am numit la momentul apariției lui: „Ce ar fi dacă petrolul ar ajunge să aibă, precum banii, preț negativ!”. La acel moment prețul țițeiului gravita în jurul a 30 de dolari pe baril, cu peste 100 dolari sub maximul istoric de 146 de dolari pe baril din iulie 2008. După ce în 1986 - 2001 s-a plasat între 25 și 30, s-a întors la 40 de dolari în 2009, a crescut peste 100 în 2011, pentru a reveni la 30 și sub, în prezent. Ceea ce constituie un semn mai clar decât în 2009 - spuneam atunci - că economiile se vor confrunta cu o recesiune dură.

Marea problemă este că atunci când o persoană ce a lucrat zece ani în străinătate se întoarce în România, chiar dacă intră pentru moment în izolare, va vedea că revine într-o lume bolnavă, de la care riscă ea să se molipsească, și nu invers.

Pe canalele de comunicare oficiale și semioficiale ni se servește constant, aproape obsesiv, o falsă dilemă, caracterizată în plus cu epitete crâncene precum "vitală", "existențială" sau "de viață și de moarte": stoparea sau măcar frânarea ritmului de escaladare a infectărilor cu coronavirus versus necesitatea de a nu sufoca complet economia cu restricțiile determinate de prima exigență.Ambalarea sub formă de dilemă e de altfel ipocrită, pentru că mesajul care se vrea transmis e de fapt că trebuie să oprim tot, să ne încuiem în case și să așteptăm ca autoritățile să câștige meciul cu pandemia.

Unde-i lege, nu-i tocmeală, și cine nu se supune normei juridice poate fi condamnat și să stea ani buni în pușcărie. În același timp însă o serie de juriști și filosofi susțin că norma juridică, nu trebuie să încalce norma morală. Se ține cont de asta în România? Păi, nu prea.

Le e mai bine popoarelor din Africa și Asia după primăvara arabă? Dar presei românești după eliminarea mogulilor? Simt prosperitatea negrii din Zimbabwe și din Africa de Sud după renunțarea la apartheid? Păi, dacă națiunile sau categoriile exemplificate nu se bucură de o soartă mai bună înseamnă că avea dreptate Gustave Le Bon.

Oare ce-o face francul francez în timpul în care trebuie să rămână în umbra euro? Nu e el invidios pe succesul francului elvețian? Asta e egalitate și fraternitate, să stai fără libertate sub poala monedei unice?