Autori

Tranziția energetică este procesul de trecere de la combustibilii fosili și alte surse de energie cu conținut ridicat de carbon către alternative mai durabile și cu emisii scăzute de carbon. Acest proces este urmare a preocupărilor globale legate de schimbările climatice, de securitatea energetică și de sustenabilitatea mediului. Tot aceste motive stau la baza politicilor publice și măsurilor corporatiste care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, atenuând astfel schimbările climatice și riscurile asociate.

Iată-ne la jumătate de an. Un an care se presupunea, ba chiar se dorea -dacă nu cumva încă “se dorește” - a fi unul “de glorie”. Pe de o parte, pentru că trebuia să sărbătorim Centenarul României. Pe de altă parte pentru că, după 3 ani de creștere continuă - record european privind viteza de creștere-, România trebuia să fi acumulat destulă energie pentru a-și transforma creșterea în dezvoltare economică.

Pentru România, parașuta de siguranță a fost în ultimii ani ritmul susținut de creștere economică. Avansul considerabil al PIB înregistrat până în prezent putea fi de data asta o “moștenire” valoroasă care să stea la baza unei dezvoltări durabile. Problema este că parașuta de siguranță prinde din ce în ce mai multe găuri amenințătoare pentru “zborul” economiei românești.

Urmărind haosul discursurilor politice și duelurile politicianiste televizate din ultima vreme, simt nevoia să punctez ceea ce mi se pare esențial în problema pensiilor, fie ele “private” sau “de la stat”: banii din pensii NU sunt bani publici!

“Nu vedem nicio criză la orizont, dar este bine să repari acoperișul când e soare afară” a declarat astăzi Valdis Dombrovskis, vicepreședinte al Comisiei Europene, argumentând astfel oportunitatea și necesitatea creării Fondului Monetar European.