Autori

De mulți ani de zile, mediul de afaceri din România se tot roagă de guvernanți (indiferent de ce culoare politică ar fi aceștia) să nu mai schimbe regulile jocului peste noapte. De mult timp încoace, nimeni nu se mai plânge de fiscalitate ridicată (chiar dacă, în opinia mea, munca este în continuare supra-taxată) și nimeni nu se mai plânge de posibile ajustări și schimbări. "DOAR SĂ ȘTIM DIN TIMP“ spun pe aceeași voce, din ce în ce mai sonoră, antreprenorii români.

Turismul este o industrie, ca multe altele. La nivel mondial, este cea mai mare industrie, cu numărul cel mai mare de angajați. O industrie cu regulile sale, cu dinamică proprie și cu suficient de multe probleme.

Zilele trecute mă aflăm într-un platou de televiziune, invitat acolo să-mi dau cu părerea asupra “revoluției fiscale“ pe care guvernul o tot anunță. În fața mea, un ilustru profesor universitar, vedetă de televiziune și unanim recunoscut ca atotștiutor (pe indiferent ce temã , care explica la tablă cum stăm cu trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat și ne povestea cum a vorbit el cu toți miniștrii României și a aflat de ce avem nevoie de acest tămbălău.

Vorbim de câțiva ani în România despre o lege a salarizării unitare la bugetari. Pe timpul guvernării Ponta știam că legea e gata. Apoi, în perioada guvernului Cioloș, am văzut o alta. Guvernul actual a lucrat peste cinci luni la aceeași lege, care era deja gata de acum doi ani. Iar, acum, Parlamentul României a adoptat versiunea finală. Mediul de afaceri, neconsultat de altfel, a tot sperat că, dacă tot este nevoie de câțiva ani, atunci măcar formula finală să fie una care să rezolve corect și sustenabil una dintre cele mai apăsătoare probleme ale României din ultimii ani.