Autori

Trattoria della Nonna despre care scriu acum e Il Calcio Amzei, de fapt. Și-a schimbat doar numele la începutul anului, când cei doi acționari de la Il Calcio s-au despărțit. Celălalt a rămas cu câteva restaurante care au păstrat brandul Il Calcio, acesta și-a făcut un nume nou, pe care l-a mai lipit pe vreo trei dintre restaurantele care i-au revenit.

De câte ori trec prin fața frumoasei case de pe strada Sfântul Ștefan mă pufnește râsul. Îmi aduc aminte de o întâmplare de acum câțiva ani. Cred că deschiseseră de curând, cu același nume, Le Boutique. Iar chiar vizavi era un alt restaurant, Mamma Mia, pe care îl luaseră de concurent, după cum aveam să deduc.

Tocmai am descoperit un nou mare chef tânăr în București, în întunecimea de la Loft. Pentru că Loft e foarte cunoscut de toată lumea ca un mare club pentru petreceri, însă foarte puțini îl asociază cu un restaurant. Într-atât de mult, încât cei de acolo au ajuns să-l lase deschis doar două zile pe săptămână. Asta după ce ani de-a rândul degeaba le dădeau mâncare bună clienților, că ei tot cu gândul la petrecere stăteau. Acum s-au adaptat cererii și poți mânca la ei doar vinerea și sâmbătă de la ora 21 încolo.

Decadance e restaurantul unui mare complex de birouri din centrul Bucureștiului, Landmark Business Center, deschis în august 2018. Între Lascar Catargiu și Căderea Bastiliei, unde sunt multe case și blocuri burgheze vechi și puține clădiri noi. Sunt jos de tot, la un fel de demisol, ceea ce îi costă destul de mult la ambianță. Împart josul acela cu alte mici comerțuri, buticuri cu diverse produse și servicii pentru corporatiști.

Deși între timp am fost la Kanpai de mai multe ori, abia acum am observat că nu am mai scris despre ei de ceva vreme. O fac acum, cu toate că nu sunt multe lucruri noi de spus.

Am mâncat de foarte multe ori la Maize, și de fiecare dată foarte bine, chiar dacă nu am mai scris despre ei. La deschidere, și încă mai bine de un an după aceea, numele lor a fost aproape sinionim cu cel al lui Alex Petricean. Apoi Petricean a plecat și și-a deschis un restaurant numai al lui, pe Popa Nan, cu numele de Noua. După el a venit Alexandru Antal ca chef la Maize, și el un bucătar foarte bun, cam din aceeași generație cu Petricean și cu aceeași Nouă bucătărie românească fină, o bucătărie creativă și foarte interesantă. Iar de vreo lună sau două a venit Costin Daniel Palici, un chef pe care l-am întâlnit prima dată în București la La Vinuri, lângă Atheneu. Tot bucătărie nouă, tot creativă, Noua bucătărie românească fină și la el.

Politică și Delicatețuri e un nou restaurant al lui Mircea Dinescu, deschis acum câteva luni în spatele Halei Traian. O casă veche, fără etaj, însă destul de mare, cu mansardă și subsol amenajate și funcționale. Au mai fost restaurante acolo. Primul de care îmi aduc aminte a fost Bucureștiul Insular, cu oarecare succes la început, apoi intrat în umbră.

Golden Blitz a rămas în folclorul urban pentru că se ducea Traian Băsescu să mănânce acolo când era președinte. Și nu doar pentru că Golden Blitz e chiar vizavi de Palatul Cotroceni și trebuia doar să treacă strada, ci și pentru că era amic cu cei care l-au făcut, niște oameni cu afaceri mari în construcții, și nu numai.

ZenSushi de pe George Călinescu, între Beller și Piața Floreasca (își spun ZenSushi Dorobanți), e unul dintre cele 4 restaurante japoneze cu acest nume din București, dintre care cel de pe Lascar Catargiu, Zen Fusion, e poziționat puțin diferit, mai sus, spre bucătăria fină, după cum sugerează și numele.

Nan Jing, restaurantul chinezesc de la parterul hotelului Minerva, de unde începe Dumitru Lemnea din bulevardul Lascăr Catargiu, e acolo de zeci de ani, de pe vremea comuniștilor