Principalele stiluri arhitecturale ale imobilelor de locuințelor colective (blocuri rezidențiale), din 1918 și până în prezent.
Aproape toți cei care spun că serviciile sunt proaste în România – și absolut justificat – aduc ca argument că o schimbare de atitudine (un surâs, mai multă atenție, grijă etc.) nu costă nimic. Nu e ca la investiții, în care e nevoie de bani, de capital, de timp.
Fiindcă oamenii nu mai au timp ca să-și facă singuri sintezele (ca să fiu gentil și să nu scriu că și-au cam pierdut această facultate intelectuală), și cer imperativ ca acestea să le fie livrate gata de utilizare, iată una mai jos, comprimată din miile de articole și texte scrise pe această temă.
Cuvinte ca premium sau chiar lux, pe de o parte, fie el pentru middle class sau pentru alții, și înălțime și densitate mari, pe de alta, erau aproape imposibil de imaginat ca putând să fie puse împreună într-un context imobiliar rezidențial cu doar douăzeci de ani în urmă. Totuși, niște investitori și dezvoltatori mai vizionari în ceea ce privește profilul consumatorului român de real estate au pariat pe acest concept.
În București sunt câteva zone compacte acoperite preponderent cu vile elegante construite la începutul secolului trecut și în perioada interbelică. Cea mai mare și cea mai cunoscută (și pentru că e cea mai scumpă, printre altele, e cea dintre Piața Victoriei și Lacul Bordei. Apoi cartierul Cotroceni, desigur.