Autori

Aceasta este o listă a celor mai frumoase străzi din București, care fac parte din niște zone bine delimitate, cunoscute, ele însele considerate cartiere frumoase, selecte, elitiste, dorite și adesea chiar invidiate. Nu este de mirare că aici sunt și cele mai scumpe proprietăți de pe piața imobiliară a orașului.

Cam cum ar trebui să fie configurat apartamentul unui om bogat și important, cu o viață socială activă. Se pot face la fel de bine și în blocuri (ideal penthouse sau pe două niveluri), nu doar în case mari.

Până la apariția lui One, imobiliarul rezidențial a fost o junglă managerială. Unul dintre cele mai rămase în urmă domenii din acest punct de vedere, dar el însuși o lecție managerială în sine, dacă te apuci să studiezi cum e posibil să faci toate lucrurile pe dos, dar să câștigi, totuși, munți de bani.

Iată lista restaurantelor deschise după pandemie și a celor încă închise, de data aceasta din zona Primăverii – Charles de Gaulle – Aviatorilor. Dintre cele care nu au deschis încă, sunt sigur că o bună parte se vor fi închis definitiv.

Restaurante și cafenele deschise și restaurante încă închise în primele zile de relaxare după carantina pandemică. Doar terasele, conform reglementărilor în vigoare la data la care scriu. Astăzi cele din zonele Piața Floreasca, Beller și zona Piața Dorobanților.

Pentru cine nu e din București, când îi spui de un restaurant cu numele de Piccolo Mondo, cred că la orice se gândește, numai că acesta ar fi un restaurant libanez nu.

Am revenit la Fior di Latte pentru că am auzit că au un nou chef, un sicilian venit de puțin timp, Chef Giovanni Gilliberto. Restaurantul e la fel cum îl știu din totdeauna, bine amenajat, luminos, culori deschise, meridionale, de vacanță.

Salon Golescu e un restaurant frumos în spatele Blocului Eva, aproape de Atheneul Roman, între mai multe alte restaurante care sunt în zonă. A fost deschis cu câțiva ani în urmă la parterul unei clădiri vechi de pe Nicolae Golescu, de unde își trage și numele.

Damascus Palace a ajuns să fie destul de cunoscut printre restaurantele arăbești din București, chiar dacă e departe de centru. Asta pentru că au un chef sirian bun, pe Ahmad Hammadi, foarte serios și muncitor. Și care mai e și plăcut la stat de vorbă cu el. Neobosit, mereu cu zâmbetul pe față, săritor, gata să facă orice efort în plus ca să-ți fie bine.

Am trecut de la multe ori pe la Copper’s Pub anul acesta, și nu am reușit să mănânc ceva la ei. De fiecare dată ajungeam la prânz, și nu era nimeni. Nu de mirare că nici picior de client, însă nici bucătarul nu era, deși câte un chelner ce părea rătăcit pe acolo spunea că ar fi trebuit să ajungă cu cel puțin un ceas înainte. Asta este, nu ai întotdeauna noroc la bucătari, după cum am scris de mai multe ori.