Autori

Mikkeller Bar, sau Mikkeller Bucharest, cum se cheamă oficial, ca să sublinieze apartenența la un concept global, și-a construit un brand distinctiv pe piața localurilor bucureștene. Chiar dacă, aparent cel puțin, pe niște atribute contraintuitive: ambianța austeră, întunecată, meniu scurt și simplu, mâncare nesănătoasă. Occidental septentrional, bacovian, genul de pub în care bei mai degrabă de unul singur, ca să uiți una sau alta, și nu te duci ca să faci hărmălaie cu prietenii. Barul din care pleci mai trist decât ai intrat. Bucureștiul e mare, e loc pentru de toate, și Mikkeller a profitat de atracția pentru noutate a oamenilor. Și-au făcut clientela lor, din câte mi-am dat seama. Dar, cu cât mai multe și mai diferite restaurantele și puburile în oraș, cu atât mai bine pentru toată lumea…

Enjoy Coffee and Lounge e deschis de două luni într-o clădire din spatele lui Tucano, de pe Calea Dorobanților, vizavi de ASE. E foarte posibil ca acesta să fi fost vreun corp utilitar al marii case, să facă parte dintr-un fost ansamblu imobiliar.

Florin Cojocariu e prietenul meu de o viață, am fost colegi la aceeași facultate a Universității din București. A făcut aceeași greșeală ca mine, ne-am lăsat amândoi de știință și de cercetare imediat după ce am terminat școala, și ne-am apucat de business.

CPWHF înseamnă Coffee Place With Honest Food. Eu aș merge și mai departe și aș adăuga la descriere ceva și despre ambianță și serviciile foarte plăcute. O să revin când voi găsi o formulă pe care o voi considera potrivită.

S-a redeschis la începutul lunii restaurantul de la Muzeul Țăranului Român, în spate, pe Monetăriei, unde e parcul cu biserica de lemn. Acum l-au luat cei de la La Mama, se cheamă La Mama Clubul Țăranului.

Când am văzut Arogant by Loka, am fost convins că Loka e numele vreunui bucătar. Însă nu, Loka Lounge e o cafenea pe bulevardul Decebal. Probabil că una de succes, de vreme ce susțin noul brand cu vechiul nume. Și încă un argument ar putea fi ca investiția în noul restaurant-lounge Arogant pare să fie mult mai consistentă decât cea de la care numele își trage sufixul.

După surpriza de proporții pe care am avut-o cu puțin timp în urmă, când am descoperit tocmai în Covasna, la Balvanyos Resort, că există fine dining și în afara Bucureștiului, mi-am propus să descopăr și să scriu despre alte locuri din țară în care poți avea niște cine memorabile și experiențe gastronomice comparabile cu cele de la marile restaurante.

Alt Shift a fost (și presupun că încă este) restaurantul celor care au făcut restaurantul Shift în Piața Lahovari, cel care a luat locul lui Esperanto, când a plecat Dan Chisu de acolo.

Nonna Mia au avut o oarecare faimă când au deschis prima dată bistroul lor italienesc pe strada Chile, aproape de Spitalul de Urgență Floreasca. La parterul unei case vechi în care tot al lor cred că este minusculul hotel cu șase camere de la etaj. O ambianță italienească autentică, un italian care gătea și care te binedispunea cu prezența lui.

Teatrul Național din București e imens, are sute de camere, săli, holuri și spații de toate felurile. A fost absurd că zeci de ani nu s-au învrednicit să dea unul dintre acestea pentru un restaurant, cafenea sau ce o fi fost. Au pus ei niște tonete cu suc și biscuiți, una în interior și una afară, au decis că nu merităm mai mult. Bine, măcar, că în ultimul ceas s-au lămurit și ei că atâția ani i-a durut în de nevoie clienților lor și au revenit la normalitate. Și nu cu unul, ci chiar cu două restaurante!