Autori

Joseph Hadad mai are mult de lucru cu bucătării lui de la Caju până să-i învețe să fie disciplinați și să respecte cu strictețe rețetele și procedurile stabilite de el, așa cum se face în toate marile restaurante. Nouă ne-au dat o mâncare atât de sărată, încât a rămas în farfurie. Și nu doar la mine (eu sunt sub medie în privința cantității de sare apreciată în mâncare, într-adevăr!), ci și la invitata mea, o foarte bună cunoscătoare în ale gastronomiei și „normală” din punctul de vedere al folosirii sării. Mai multe feluri erau sărate mai mult decât trebuie, însă, în special, spanacul și sosul de la peste, care sos era și înecat în ulei, pe deasupra.

Au două restaurante Potcoava în București. Primul apărut, acesta despre care scriu acum, din Giulești. Cel de-al doilea e în Regie, pe malul Dâmboviței.

Il Destino a ajuns un restaurant cunoscut al Bucureștiului – cel puțin în partea aceea de oraș vechi, cu mult farmec și spiritualitate din jurul maiestuoasei Biserica Sfântul Silvestru, cunoscută oricărui bucureștean, în special datorită părinților Galeriu: bunicul, plimbându-se agale printre sfinți, acum, și nepotul care duce mai departe.

Până la începutul acestui an, exista, practic, un singur pol al restaurantelor de top din București, unde să găsești mai multe foarte bune într-un perimetru restrâns. Parcul Herăstrău, desigur. Dar, de când s-a deschis Agora Floreasca, zona mai largă din Piața Floreasca și în jurul ei a devenit un al doilea astfel de pol. Și dacă vreți un calcul și mai exact, cu harta și cu GPS-ul în față, undeva pe Puțul lui Zamfir, aproape de Floreasca, e locul din București care are cele mai multe restaurante bune în jur.

Suento by Gram se cheamă așa pentru că e al celor care au Gram Bistro în Piața Victoriei, la parterul America House. Suento by Gram e un restaurant deschis pe strada Toamnei, vizavi de Biserica Precupeții Vechi. Acolo au fost mai multe restaurante de-a lungul timpului, printre care Escargot al lui Răzvan Exarhu, pe la începuturi, iar ultimul pe care îl știam era Moudy’s Kitchen, care a avut o viață scurtă.

Octopus e un restaurant, deschis în Parcul Herăstrău, în complexul Bonton Palace, lângă Argentine. E un restaurant mare, au preluat spațiul dinspre Șoseaua Nordului, nu pe cel dinspre lac, acela a rămas o sală de evenimente.

Lugo e fostul restaurant Goccia, sau poate doar în locul lui, pe George Enescu, chiar în spatele blocului Eva, în centrul centrului Bucureștiului. Au un site elegant, bine făcut, te face să crezi că e un loc elegant, cu mâncare fină.

O să revin la Voila după ce voi termina studiile despre boemă. Fiindcă se pare că nu mai există în România o definiție actualizată a boemei, și nici cercetări sistematice pe acest subiect, m-am apucat să schițez eu câte ceva, pornind de la cercetările din alte țări. M-am uitat la definiția din dicționar. Boemi și boema așa cum sunt descriși acolo, nu mai există în Civilizația Occidentală, nici la noi, nici în altă parte. Au apărut acum categorii noi, de neo-boema, post-boema, despre care o să scriu în scurt timp. O abordare pragmatică ar fi să folosim în continuare conceptul de „boema”, fiindcă e cunoscut, folosit și, mai ales, bine marketat, dar să înțelegem prin asta post-boema, care e ceva cu totul și fundamental diferit.

Victorița o chema pe mama lui Don Marino. Iar Don Marino e Marian Cuzdrioreanu, cel care a deschis acest restaurant de peste acum 30 de ani. Se pare că toți cei din familie au avut legătură cu peștele, și au și în continuare, și asta se vede în felul de a face lucrurile.

Caragea 8 (scris Caragea8 de ei, legat) e un loc interesant al Bucureștiului. Numele înseamnă adresa la care au deschis de mai bine de jumătate de an, o stradă liniștită din Bucureștiul vechi din centru. Între Polona și Calea Dorobanților, în capătul dinspre Eminescu. Sunt case vechi acolo, blocuri mici, oameni înstăriți, în general.